ICCJ. Decizia nr. 904/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 904/2014
Dosar nr. 756/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu din 18 martie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele;
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, la data de 4 iulie 2013, reclamanta B.M. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata despăgubirilor civile în sumă de 80.896,73 RON (reactualizate) şi la suma de 100.000 euro daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că despăgubirile solicitate reprezintă prejudiciul încercat ca urmare a unei grave erori judiciare privind o acţiune în revendicare ce i-a fost respinsă printr-o hotărâre profund nedreaptă, care i-a marcat existenţa, cu consecinţe dezastruoase asupra întregii familii, precum şi pentru starea de stres ce i-a fost cauzată de nenumăratele litigii cărora a trebuit să le facă faţă.
Prin Sentinţa nr. 1553 din 3 decembrie 2013, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, competent potrivit art. 111 C. proc. civ.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Sentinţa nr. 116 din 5 februarie 2014, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Vâlcea; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a se pronunţa asupra acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că reclamanta a optat pentru introducerea acţiunii la Tribunalul Vâlcea, instanţă competentă în conformitate cu normele de competenţă relativă, potrivit cărora invocarea de către instanţă din oficiu a necompetenţei teritoriale este contrară manifestării de voinţă a reclamantei.
Sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă.
În cazul încălcării normelor de competenţă teritorială, în afară de cea exclusivă, excepţia de necompetenţă de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de pârât şi numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.).
În speţă, având în vedere natura juridică şi obiectul acţiunii deduse judecăţii (despăgubiri civile), competenţa teritorială este relativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată. Aceste norme ocrotesc interesele particulare ale părţilor, iar instanţa sesizată nu poate invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.
Este de reţinut că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Vâlcea şi, prin alegerea astfel făcută, această instanţă a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţa, posibil competentă alternativ a pierdut această prerogativă.
Fiind vorba de o competenţă teritorială relativă, invocarea de către instanţă, din oficiu, a excepţiei este contrară manifestării de voinţa a reclamantei, care a optat pentru introducerea acţiunii la o anumită instanţă.
Aşadar, prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situaţia necompetenţei de ordine privată "partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei." În această situaţie, nici chiar reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente. Instanţa sesizată rămâne competentă să soluţioneze pricina.
Având în vedere considerentele reţinute, soluţionarea pricinii este de competenţa Tribunalului Vâlcea, în favoarea căruia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta B.M., domiciliată în Bucureşti, str. Ş., sector 1, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. A., sector 5, în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 903/2014. Civil. Partide politice. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 905/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
