ICCJ. Decizia nr. 905/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 905/2014
Dosar nr. 7589/236/2013
Şedinţa din camera de consiliu din 18 martie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 17 iunie 2013, reclamanta P.F. a solicitat obligarea pârâtei SC C.A.T. SRL la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri rezultate din conduita culpabilă a pârâtei, care a dus la distrugerea culturilor de porumb, prin erbicidare cu erbicid total, de pe suprafaţa deţinută şi lucrată de către reclamantă.
Prin Sentinţa civilă nr. 7738 din 13 noiembrie 2013, Judecătoria Giurgiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.
Această necompetenţă fiind de ordine publică prevăzută de art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. se poate invoca de către judecător la primul termen de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.
În cauza de faţă nu sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., invocate de către reclamantă.
La rândul său, Judecătoria Făurei, prin Sentinţa civilă nr. 96 din 13 februarie 2014 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Giurgiu: - a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
Instanţa a reţinut ipoteza de competenţă teritorială alternativă reglementată de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Totodată, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. În acest context, instanţa: nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu sau la cererea pârâtului. Nici chiar reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta P.F. a solicitat obligarea pârâtei SC C.A.T. SRL la plata de despăgubiri rezultate din conduita culpabilă a pârâtei, care a dus la distrugerea culturilor de porumb de pe suprafaţa deţinută şi lucrată de către reclamantă.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală.
Conform dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.
Norma mai sus enunţată instituie regula generală potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanţei din circumscripţia teritorială în care îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
În speţă, reclamanta invocă întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., ceea ce determină incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Conform acestor dispoziţii, în afară de instanţa de domiciliu a pârâtului, mai este competentă, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
În aplicarea prevederilor mai sus citate, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanţa domiciliului pârâtului, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită şi instanţa în raza căreia s-a produs prejudiciul. Toate aceste instanţe sunt deopotrivă competente să judece pricina.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."
Aşadar, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În speţă, reclamanta pretinde săvârşirea faptului ilicit şi producerea prejudiciului pe raza comunei Malu, judeţul Giurgiu.
Pe de o parte, Judecătoria Giurgiu este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza în ipotezele prevăzute de competenţa alternativă reglementată de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Pe de altă parte, reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Giurgiu şi, prin alegerea astfel făcută, această instanţă a devenit competentă teritorial să judece litigiul cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ.
Faţă de considerentele reţinute, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Giurgiu, în favoarea căruia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta P.F., domiciliată în comuna Malu, judeţul Giurgiu, în contradictoriu cu pârâta SC C.A.T. SRL, cu sediul în sat Drogu, comuna Galbenu, cvartal 22, parcela 80, camera 1, judeţul Brăila, în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 904/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 91/2014. Civil → |
|---|
