ICCJ. Decizia nr. 954/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 954/2014
Dosar nr. 3975/107/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub Dosar nr. 3975/107/2013, la Tribunalul Alba, formulată de reclamanţii B.N., S.M., P.C.A., T.A. şi S.C. împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea şi Ministerul Finanţelor Publice s-a solicitat:
- obligarea pârâţilor de rândul 1 - 3 la plata dobânzii legale aferente titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 688/LM/2009, începând cu data rămânerii definitive a acesteia respectiv data de 23 aprilie 2009 şi până la data plăţii efective;
- obligarea pârâtului de rândul 4 la virarea sumelor de bani necesare drepturilor băneşti mai sus solicitate.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 688/LM/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, în Dosar civil nr. 2764/111/2009 s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi s-a dispus obligarea pârâţilor la plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 1 februarie 2007 şi pe viitor.
Prin Decizia civilă nr. 1121 din 17 iunie 2010-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea s-au respins recursurile formulate, Sentinţa civilă nr. 688/LM/2009 devenind definitivă şi irevocabilă.
Cu privire la plata dobânzii şi acordarea actualizării sumelor datorate în funcţie de indicele de inflaţie au considerat că pot fi acordate cumulat întrucât sunt două instituţii distincte. În timp ce dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1088 din vechiul C. civ., art. 1535 din Noul C. civ. şi art. 166 C. muncii.
Prin Sentinţa civilă nr. 68/2014 din 15 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Alba, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamanţi s-a arătat că dobânda pretinsă se referă la folosul de care aceştia au fost lipsiţi prin neplata la scadenţă a sumei datorate ca urmare a eşalonării plăţii acestor creanţe şi suspendării executărilor silite începute, dobânda fiind singura formă de acoperire a prejudiciului cauzat prin întârzierea plăţii sumelor ce au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească ce nu a mai putut fi pusă în executare şi nici nu a fost executată integral de bună voie de către debitor.
Prin urmare, dobânzile pretinse prin prezenta acţiune nu reprezintă o corecţie a drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea reclamanţilor, nu au o legătură directă cu stabilirea drepturilor salariale, aceste sume fiind în realitate daune produse datorită imposibilităţii executării unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă.
Nefiind drepturi salariale sau sume ce decurg nemijlocit din drepturile salariale ci pretenţii datorate întârzierii executării unor hotărâri judecătoreşti, competenţa materială în soluţionarea prezentei acţiuni revine judecătoriei, conform dispoziţiilor art. 94 lit. j) C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 2493 din 4 martie 2014, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Oradea şi Tribunalul Alba şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă un litigiu de muncă, întrucât sumele de bani pretinse prin acţiunea de faţă, cu titlu de dobândă legală aplicată drepturilor salariale au tot o natură de drepturi salariale accesorii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a sumelor de bani privind drepturile salariale stabilite prin Sentinţa civilă nr. 68S/LM din 23 aprilie 2009 a Tribunalului Bihor.
Reclamanţii nu au înţeles să solicite aplicarea dobânzii legale, cu titlu de daune datorită imposibilităţii de executare a unei hotărâri judecătoreşti, fiind eronată *premis de la care s-a pornit analiza de către Tribunalul Alba.
Prezenta cauză reprezintă un litigiu de muncă, încadrat în sfera de competenţă a tribunalului, prin lege specială; de altfel, conform Noului C. proc. civ., tribunalul este instanţa de drept comun sub aspectul competenţei materiale şi cum litigiile de muncă nu sunt încadrate în mod expres în sfera de competenţă a judecătoriilor, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Tribunalului Alba.
Competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba, în raport de următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă reclamanţii au solicitat plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentinţa civilă nr. 688/LM din 23 aprilie 2009 şi virarea sumelor de bani necesare drepturilor băneşti solicitate.
Reclamanţii au indicat drept temei de drept al acţiunii, pe lângă dispoziţiile legale referitoare la obligaţii şi art. 166 C. muncii care la alin. (4) prevede că, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate conduce la obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile solicitate constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor, pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitor.
Prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza.
Prin sentinţa judecătorească rămasă irevocabilă, depusă la dosarul cauzei, în favoarea reclamanţilor, au fost stabilite drepturi salariale, astfel că, cererea introductivă depusă de aceştia vizează în mod evident un drept tot de natură salarială, un accesoriu celui principal, adică dobânda legală aplicată unor drepturi salariale.
Prin urmare, dobânzile pretinse prin prezenta acţiune reprezintă o corecţie a drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea reclamanţilor, şi au o legătură directă cu stabilirea drepturilor salariale, aceste sume nefiind daune produse datorită imposibilităţii executării unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă aşa cum s-a susţinut în hotărârea de declinare a Tribunalului Alba.
Pentru considerentele arătate, cauza va fi trimisă spre competentă şi legală soluţionare, Tribunalului Alba.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 953/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 956/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
