ICCJ. Decizia nr. 956/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 956/2014
Dosar nr. 3209/62/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 158/Ap din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de pârâta SC I. SA împotriva Sentinţei civile nr. 1104 din 26 iunie 2013 a Tribunalului Braşov şi a fost schimbată în tot hotărârea, în sensul că s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, s-a respins cererea de chemare în judecată ca urmare a prescrierii dreptului material la acţiune, decizie definitivă.
Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul V.N.G., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 20 ianuarie 2014 şi înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare, fiind înregistrat, pe rolul instanţei supreme, la data de 23 ianuarie 2014.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data 4 februarie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C2, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a dispus, prin rezoluţia din 4 februarie 2014, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului şi intimatei SC I. SA.
Recurentul V.N.G. a depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 14 martie 2014, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 25 martie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 158/Ap din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis apelul declarat de pârâta SC I. SA împotriva Sentinţei civile nr. 1104 din 26 iunie 2013 a Tribunalului Braşov şi a fost schimbată în tot hotărârea, în sensul că s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, s-a respins cererea de chemare în judecată ca urmare a prescrierii dreptului material la acţiune, decizie definitivă.
Decizia menţionată a fost pronunţată în soluţionarea unui apel într-o cauză având ca obiect plata unor drepturi băneşti.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia nr. 158/Ap din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului.
Prin urmare, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.N.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.N.G., domiciliat în Braşov, în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, cu sediul în Braşov, împotriva Deciziei nr. 158/Ap din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 954/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 96/2014. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
