ICCJ. Decizia nr. 2029/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 2029/2014
Dosar nr. 5478/109/2011*
Şedinţa publică din 25 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.
În lipsa unor norme de competenţă materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma „cu competenţă proprie" prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge, în mod evident, între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale instanţei supreme, precum şi competenţa completelor de 5 judecători.
Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune, completelor de judecată ce funcţionează la nivelul celor două secţii civile începând cu data de 1 octombrie 2011 şi până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 şi mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin Hotărârile nr. 10 din 22 septembrie 2011 şi nr. 8 din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit Anexelor 1 ale hotărârilor menţionate, în cadrul Secţiei I civilă funcţionează complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării şi în materia exproprierii, dintre care două complete specializate şi în soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietăţii intelectuale.
Prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere, s-a stabilit ca restul dosarelor civile înregistrate după data de 13 aprilie 2012, cu excepţia celor date în competenţa completelor specializate care funcţionează la nivelul Secţiei a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secţii civile ale instanţei supreme, în proporţie de 60% pentru Secţia I civilă şi 40% pentru Secţia a II-a civilă, prin utilizarea aplicaţiei ECRIS (bifa repartizare pe secţii).
Or, în speţă, se constată că prin acţiunea dedusă judecăţii, înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, la data de 17 noiembrie 2011, reclamantul Ministerul Finanţelor Publice, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Statului Român, a solicitat obligarea pârâtelor I.F. şi N.M. la plata echivalentului în lei al sumei de 18.750 euro fiecare, obligarea pârâtelor G.V. şi G.A.E. (ambele în calitate de moştenitoare ale defunctului G.I.T.) la plata echivalentului în RON al sumei de 18.750 euro şi obligarea pârâtelor la plata majorărilor de întârziere aferente sumelor menţionate.
S-a arătat că prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Giuglan şi alţii împotriva României, Statul a fost obligat să restituie în mod efectiv terenurile indicate în Sentinţa civilă nr. 10882 din 23 noiembrie 1992 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în Dosarul nr. 13352/1991, în caz de neexecutare, având obligaţia de a achita reclamanţilor, în solidar, suma de 75.000 euro cu titlu de daune materiale, respectiv echivalentul în RON al sumei de 18.750 euro către fiecare din cei trei reclamanţi, sumă a cărei plată a fost efectuată, motivat de faptul că pe rolul instanţelor de judecată existau litigii referitoare la imobil.
S-a mai arătat ca urmare soluţionării definitive şi irevocabile a dosarelor respective, s-a procedat de către Comisia locală de fond funciar Voineşti la punerea efectivă în posesie a reclamanţilor cu suprafaţa de 2,2728 ha teren, sens în care s-a solicitat de la aceştia restituirea sumelor încasate necuvenit.
Se observă deci că acţiunea promovată de reclamant are natura juridică a unei cereri întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, al cărei id este 3615, care se circumscrie competenţelor comune ale ambelor secţii civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Nu pot fi primite, în acest context, reţinerile cuprinse în considerentele Încheierii nr. 1890 din 28 mai 2014, potrivit cărora obiectul cauzei dedusă judecăţii intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991, reprezentând o revendicare imobiliară, „litigiu pur civil", a cărui, competenţă exclusivă de soluţionare aparţine Secţiei I civile.
După cum rezultă cu claritate din acţiunea formulată de reclamant şi după cum s-a menţionat anterior, demersul judiciar a fost promovat de Ministerul Finanţelor Publice, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Statului Român motivat de faptul că între neachitarea sumei datorate de către o persoană care se îmbogăţeşte astfel şi pierderea acestei sume de către o altă persoană care sărăceşte există o corelaţie necesară, care stă la baza îmbogăţirii fără just titlu.
În atare situaţie, competenţa funcţională de soluţionare a cauzei revine secţiei a II-a civile, căreia i-a fost repartizat aleatoriu, iniţial, dosarul, prin intermediul aplicaţiei ECRIS, bifa repartizare între secţii, repartizarea efectuându-se în considerarea competenţelor comune alocate completelor de judecată de la nivelul acestei secţii şi nu a competenţelor specializate, cum eronat s-a reţinut în Încheierea nr. 1.890 din 28 mai 2014, în raport de prevederile Hotărârilor nr. 10 din 22 septembrie 2011 şi nr. 8 din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşa fiind, cum completul de judecată al Secţiei a II-a civilă a fost desemnat să judece cauza în concordanţă cu prevederile hotărârilor Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul urmează a fi scos de pe rolul Secţiei I civilă şi trimis, spre competentă soluţionare, Secţiei a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate cauza de pe rol şi trimite recursul declarat de reclamantul Ministerul Finanţelor Publice, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Statului Român, împotriva Deciziei nr. 13/A-C din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 994/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2030/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
