ICCJ. Decizia nr. 2169/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 2169/2014
Dosar nr. 39393/3/2011*
Şedinţa publică din 16 septembrie 2014
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N.C.D. împotriva Deciziei civile nr. 285A din 11 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal au lipsit recurentul-reclamant N.C.D. şi intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul asistent face referatul cauzei şi arată că dosarul a fost înregistrat iniţial, prin repartizare aleatorie, la secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar prin Încheierea nr. 1874 din 27 mai 2014, această secţie a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o secţiei I civile.
Înalta Curte, constatând că se solicită judecata în lipsă rămâne în pronunţare asupra legalei învestiri a Secţiei I civilă cu soluţionarea recursului.
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Competenţa materială funcţională a fostelor secţii comerciale ale instanţelor judecătoreşti era reglementată prin dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile Codicelui de comerţ din 1887.
Dispoziţiile legale menţionate au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 şi ale art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011.
În atare condiţii, în lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secţii comerciale ale instanţelor judecătoreşti, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codice de comerţ, au fost recalificate ca fiind litigii civile.
Din punctul de vedere al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au impus, începând cu aceeaşi dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secţii comerciale ale tuturor instanţelor judecătoreşti „ca secţii civile ori, după caz, unificarea acestora cu secţiile civile".
Reorganizarea a vizat şi secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, dispoziţiile art. 224 alin. (1) din lege statuând în sensul că „Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi Secţia comercială ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reorganizează ca Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă".
Normele de organizare judecătorească au prevăzut că secţiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor (art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) şi art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile Legii nr. 71/2011 şi ale Legii nr. 76/2012).
În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate. Colegiul de conducere al ICCJ, prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a statuat cu privire la reorganizarea celor două secţii civile ale instanţei, în competenţa cărora intră, ca regulă, judecata tuturor litigiilor civile înregistrate cu data de 1 octombrie 2011, indiferent de stadiul procesual, fond sau recurs.
Prin aceeaşi hotărâre, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, Colegiul de conducere al ICCJ a hotărât înfiinţarea în cadrul celor două secţii civile a unor complete specializate cu privire la anumite categorii de litigii, în considerarea obiectului acestora, înregistrate începând cu data de 1 octombrie 2011, respectiv, procentul de repartizare aleatorie a litigiilor de competenţa comună a ambelor secţii (de 50% - 50%).
În acelaşi scop a fost emisă şi Hotărârea nr. 5 din 5 aprilie 2012, prin care s-au modificat parţial competenţele completelor specializate ale ambelor secţii şi, respectiv, procentul de repartizare aleatorie, anume, la 60% pentru Secţia I civilă şi 40% pentru Secţia a II-a civilă, începând cu data de 13 aprilie 2012, în continuare.
Potrivit Anexei 1 a hotărârii menţionate, în cadrul Secţiei I civile funcţionează complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării şi în materia exproprierii, dintre care două complete specializate şi în soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietăţii intelectuale.
Or, potrivit menţiunilor anexei nr. 1 a hotărârii Colegiului mai sus menţionat, litigiile având ca obiect recurs „răspundere civilă delictuală" se circumscriu în sfera competenţelor comune, alocate completelor de judecată de la nivelul ambelor secţii civile.
Din verificările efectuate, se reţine că litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea formulată de reclamantul N.C.D., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti prin care a solicitat despăgubiri reprezentând diferenţa dintre cotaţia maximă cu care ar fi putut vinde la Bursa de Valori Bucureşti cantitatea de 1.350.001 acţiuni la Fondul Proprietatea, pe care le-a vândut pe piaţa nereglementată şi valoarea nominală la care i-au fost atribuite, aceea de 1 RON/acţiune.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că în baza Legii nr. 247/2005 a beneficiat de titluri de despăgubire încorporând drepturile sale de creanţă asupra statului, garantate potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţia României iar la cererea sa, titlurile au fost convertite în acţiuni la Fondul Proprietatea cu o valoare nominală de 1 RON/acţiune, acţiuni pe care nu le-a putut vinde la valoarea lor, ci la o valoare mai mică, datorită legislaţiei defectuoase şi întârzierii listării la bursa de valori a Fondului Proprietatea.
Reclamantul N.C.D. a invocat dispoziţiile Codului civil în ceea ce priveşte răspunderea pentru fapta proprie ca temei de drept al cererii de chemare în judecată, art. 109 îşi 1101 C. civ.
În speţa supusă analizei, se constată că obiectul dosarului, respectiv „răspundere civilă delictuală" nu se circumscrie competenţelor specializate alocate completelor de judecată ale Secţiei I civile şi nici competenţelor specializate alocate completelor de judecată ce funcţionează la nivelul secţiei a II-a civile, ci se circumscrie în sfera competenţelor comune, alocate completelor de judecată de la nivelul ambelor secţii civile,
Prin urmare, competenţa soluţionării prezentului dosar aparţine completului învestit iniţial cu judecata sa.
În raport de data înregistrării dosarului pe rolul Secţiei a II-a civilă, respectiv 12 decembrie 2013, acesta urmează a fi scos de pe rolul Secţiei I civile şi trimis, spre competentă soluţionare, Secţiei a II-a civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate cauza de pe rol şi înaintează dosarul Secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2142/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2176/2014. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
