ICCJ. Decizia nr. 1004/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞS JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1004/2015
Dosar nr. 716/1/2015
Şedinţa publică din 3 aprilie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 318 din 29 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4901/866/20.11, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva Deciziei nr. 641 din 30 septembrie 2014 a Curţii de Apel laşi, secţia civilă.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit rezoluţiei de primire a cererii de recurs, s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a plăti o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, cu modificările ulterioare, şi de a depune un timbru judiciar de 0,15 lei, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, actualizată.
Deşi legal citat pentru termenul din 29 ianuarie 2015, fixat pentru judecata recursului, cu menţiunea, de a achita taxa judiciară de timbru mai sus menţionată şi de a depune timbrul judiciar, s-a constatat ea recurentul nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare, întrucât nu a depus la dosarul cauzei dovada plăţii acesteia.
Prin urmare, instanţa, aplicând dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1994, conform cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau, cel mai târziu, până la primul termen de judecată acordat în cauză, a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de reclamantul B.D. împotriva Deciziei nr. 641 din 30 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie in anulare peteniul B.D., înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia I civilă, la data de 04 februarie 2015, sub nr. 716/1/2015.
În motivare, a susţinut că decizia atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât la data de 13 ianuarie 2015 a achitat la Primăria Târgu Frumos o taxă judiciară de timbru de 4 lei, a cărei dovadă a depus-o la Dosarul nr. 4901/866/2011, împreună cu timbrul judiciar de 0,5 lei, aşa după cum i s-a pus în vedere prin citaţia emisă în Dosarul nr. 4901/866/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ce avea ca obiect recursul declarat împotriva Deciziei nr. 641 din 30 septembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale incidente în materie, înalta Curte reţine că prezenta contestaţie în anulare este fondată pentru următoarele argumente:
Conform dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare ".
În cauză, deşi contestatorul nu a indicat temeiul juridic al contestaţiei în anulare, înalta Curte constată că motivele acesteia, referitoare la aprecierea eronată a instanţei de recurs cu privire la neachitarca taxei judiciare de timbru pentru soluţionarea acestei căi de atac pot fi mcadrate în ipoteza reglementată de prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Astfel, aspectul cu privire la faptul că la dosar a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului, dovadă neluată în seamă de instanţa de recurs, conferă caracterul de eroare materială stipulat de textul legal mai sus menţionat.
În cauză, contestatorul a tăcut dovada achitării taxei judiciare de timbru cu chitanţa din 13 ianuarie 2015, emisă de D.I.T.L. a oraşului Târgu Frumos, pe care este aplicat şi timbrul judiciar de 0,5 lei (fila 45 dosar recurs), expediată prin poştă pe adresa Înaltei Curţi la data de 14 ianuarie 2015 (conform vizei aplicate pe plic), şi înregistrată la registratura instanţei la data de 16 ianuarie 2015.
Din eroare, conform menţiunii ce rezultă din procesul-verbal încheiat în urma desfăşurării şedinţei de judecată din data de 29 ianuarie 2015, acest înscris nu a fost depus la dosarul instanţei de recurs decât ulterior pronunţării Deciziei nr. 318 din 29 ianuarie 2015.
Prin urmare, la data anulării recursului, ca netimbrat, respectiv 29 ianuarie 2015, taxa judiciară de timbru pentru soluţionarea recursului era plătită, însă nu se regăsea, în materialitate, la dosarul instanţei de recurs, situaţie ce se circumscrie noţiunii de greşeală materială, reglementată de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal mai sus menţionat, şi anume că anularea recursului, ca netimbrat, este rezultatul unei greşeli materiale a instanţei de recurs, Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, va dispune anularea Deciziei nr. 318 din 29 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi, reţinând, spre rejudecare, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 641 din 30 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă, constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 şi 5 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii, precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pol fi atacate cu recurs.
Conform prevederilor art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate căile de atac, în condiţiile legii. '
Din coroborarea dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că recursul formulat împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac, întrucât dreptul de exercitare a fost epuizat.
În cauză, prin Decizia irevocabilă nr. 641 din 30 septembrie 2014, pronunţată de Curtea Apel laşi, secţia civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva sentinţei civile nr. 330 din 29 aprilie 2014 a Tribunalului laşi, secţia I civilă.
În raport de această împrejurare, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, iniţierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile prevederilor legale.
Aşa fiind, decizia supusă recursului în cauza pendinte, este irevocabilă şi, prin urmare, nesusceptibiîă de reformare în această cale de atac,
Mai mult, hotărârea vizată nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti menţionate de dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., recursul exercitat împotriva acesteia nefiind stipulat de lege.
Prin urmare, având în vedere că hotărârea atacată a fost dată de o instanţă de recurs, iar hotărârea astfel pronunţată este irevocabilă, recursul îndreptat împotriva acesteia este inadmisibil.
În concluzie, pentru toate considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat în cauză de reclamantul B.D. va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.D.
Anulează Decizia nr. 338 din 29 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţi, secţia I civilă şi, rejudecând:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat ele reclamantul B.D. împotriva Deciziei nr. 641 din 30 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2015. Civil. Rectificare carte funciară.... | ICCJ. Decizia nr. 1005/2015. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
