ICCJ. Decizia nr. 1015/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE 0E CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decidă nr. 1015/2015
Dosar nr. 16840/320/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 3 aprilie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 23 decembrie 2014, creditoarea SC R.T. SRL a solicitat a se dispune învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin 897 emis la data de 30 mai 2012, cu scadenţă ia 3 iulie 2012 pentru suma de 3.438 lei împotriva debitorului SC N.G.F. C. SRL.
În drept a invocat dispoziţiile art. 6401 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 28 din 7 ianuarie 2015, Judecătoria Târgu Mureş şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 348 din data de 17 iunie 2014 Curtea Constituţională a constatat ca dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la competenţa instanţei de executare, sunt neconstituţionale.
S-a mai reţinut că regula în materia cererilor contencioase impusă de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. este că instanţa competentă este cea de la domiciliul/sediul pârâtului, dacă legea nu prevede altfel.
Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 2607 din 27 februarie 2015 şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 6401 C. proc. civ. au stabilit o competenţă teritorială alternativă în materia învestirii cu formulă executorie, cererea putând fi introdusă la judecătoria In circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul/sediul debitorului.
În cazul competenţei teritoriale alternative, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.
Din cuprinsul cererii de învestire cu formulă executorie rezultă că petenta a învestit Judecătoria Târgu Mureş cu soluţionarea cererii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, ivit între cele două instanţe, va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş pentru considerentele ce succed:
Obiectul sesizării instanţei îl constituie învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis la data de 30 mai 2012, cu scadenţă la 3 iulie 2012 pentru suma de 3.438 lei împotriva debitorului SC N.G.F. C. SRL.
Potrivit art. 6401 alin, (2) din Noul C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz (...)".
Rezultă că textul de lege conferă o competenţă teritorială alternativă, în sensu! că sunt competente, deopotrivă, a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie, judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, precum şi judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului.
În speţă este de observat că art. 6401 alin. (2) C. proc. civ. dispune că atât judecătoria în circumscripţia căreia se afla domiciliul sau sediul creditorului, cât şi judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului au competenţa teritorială de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti.
În această situaţie, operează dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., textul procedural evocat instituind posibilitatea de opţiune a reclamantului în alegerea instanţei, deoarece în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente.
Odată alegerea făcută de către reclamant, instanţa competentă nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
În speţă, creditoarea a avut alegerea între două instanţe, ambele competente, cererea de învestire cu formulă executorie fiind introdusă la Judecătoria Târgu Mureş, împrejurare faţă de care Înalta Curte reţine că dreptul de opţiune al creditoarei (reclamantei) a fost exprimat.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1006/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1017/2015. Civil → |
|---|
