ICCJ. Decizia nr. 1005/2015. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1005/2015
Dosar nr. 716/32/2014
Şedinţa publică din 3 aprilie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, la data de 17 decembrie 2012, sub nr. 6373/11031/2012, reclamanţii P.I., G.E., F.A., l.D., F.E., A.C., M.l., B.I., C.G., R.D., M.I., D.A., M.I., M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.l., V.C., S.I., C.l., M.D., B.A., A.L., N.R., F.l., G.O., M.l., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M. şi B.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P.R. SA, anularea grilelor de salarizare, începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă cu aceasta, care au stat la baza stabilirii salariului tarifar pentru perioada menţionată; obligarea pârâtei ia plata diferenţelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plată şi a drepturilor cuvenite, în sume nete, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele şi coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în anexele şi actele adiţionale la acest contract, aplicabile pentru fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă; anularea documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe şi salariile compensatorii pentru reclamanţii care s-au înscris în schema de plecări voluntare din cursul anului 2009; obligarea pârâtei la plata diferenţelor pentru salariile compensatorii şi suma fixă dintre drepturile acordate potrivit schemei de plecări voluntare şi drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele şi coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în anexele şi actele adiţionale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, în sume nete, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 266 şi următoarele C. muncii.
La termenul de judecată de la data de 13 martie 2013, instanţa a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul F.E., pentru o mai bună administrare a cauzei, formându-se Dosarul nr. 1626/103/2013.
Prin sentinţa nr. 553/C din 24 aprilie 2013, pronunţată în dosarul mai sus menţionat, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a admis excepţia tardivităţii capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a grilelor de salarizare din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2008, invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins acţiunea, ca tardivă, în ceea ce priveşte acest capăt de cerere; a respins, ca prescrisă, acţiunea în ceea ce priveşte celelalte capete ale acţiunii.
Prin Decizia nr. 1652 din 20 noiembrie 2013, Cartea de Apel Bacău, secţia I civilă, a admis recursul formulat de reclamantul F.E. împotriva sentinţei nr. 553/C din 24 aprilie 2013, pronunţată în dosarul mai sus menţionat de Tribunalul Neamţ, secţia civilă, pe care a casat-o, în parte; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind plăţile compensatorii aferente perioadei 17 decembrie 2009 - august 2010 şi a trimis acest capăt de cerere, spre rejudecare, la Tribunalului Neamţ, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei,
În rejudecare, prin sentinţa nr. 662C din 21 mai 2014, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul F.E., obligând pe pârâtă la plata către acesta a sumei nete de 7.956 lei, reprezentând diferenţa dintre salariile compensatorii cuvenite şi salariile compensatorii efectiv plătite şi La cheltuieli de judecată în sumă de 800 Lei,
Prin Decizia nr. 769 din 8 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC A.M.T.P.R. SA, împotriva sentinţei nr. 662/C din 21 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia civilă, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea precizată, ca nefondată,
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire petentul F.E., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 13 februarie 2014, sub nr. 716/32/2014, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netcmeinicie.
În motivare, a arătat că, prin Decizia nr. 1652 din 20 noiembrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca urmare a soluţiei pronunţate, a constatat că o parte din pretenţiile formulate în cadrul acţiunii civile sunt întemeiate, Tribunalului Neamţ revenindu-i obligaţia de a Ie calcula, ca instanţă de fond. în aceste condiţii, s~a dispus efectuarea unei expertize contabile prin raportare la prevederile Contractului colectiv de muncă, instanţa de fond dispunând admiterea cererii petentului în limitele lucrării de specialitate întocmite şi a celor stabilite de instanţa de recurs.
În rejudecare, deşi curtea de apel, soluţionând cauza în primul ciclu procesual, a stabilit că revizuentul este îndreptăţit sâ încaseze sumele de bani al căror cuantum a fost determinat în urma efectuării unei expertize, rejudecând, a admis recursul formulat de pârâtă, dispunând respingerea cererii de chemare în judecată, ea neîntemeiată,
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., revizuientul susţinând că decizia ce urmează a fi revizuită este contrară Deciziei nr. 1652 din 20 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în acelaşi dosar,
Prin Decizia nr. 23 din 19 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 116/32/2014, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de petentul F.E. împotriva Deciziei nr. 769 din 8 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 februarie 2015, sub nr. 716/32/2014 şi repartizat, spre soluţionare, aleatoriu, completului 12.
Examinând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri râmase definitive în instanţa de apel sau prin neapetare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice dale de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de acest text legal, şi anume existenţa triplei identităţi cu privire la părţile, obiectul şi cauza litigiilor; existenţa unor hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite.
Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire se datorează necesităţii de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, situaţie care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziţii potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre părţi de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă.
În speţă, condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile citate în privinţa litigiilor în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite cumulativ.
În cazul în care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în faze sau în cicluri procesuale diferite, rezultate în urma admiterii unor căi de atac prin care s-a dispus desfiinţarea unor hotărâri şi reluarea judecăţii, iar nu în dosare distincte, cererea de revizuire nu poate fi primită, întrucât problema existenţei unor hotărâri potrivnice se pune numai atunci când acestea au fost pronunţate în dosare diferite.
Analizând cererea de faţă, în raport cu principiile enunţate, se constată că hotărârile pretins contradictorii au fost pronunţate în aceiaşi dosar, care a parcurs faze procesuale diferite, în cicluri procesuale succesive.
Astfel, prin sentinţa nr. 553/C din 24 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1626/103/2013, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a admis excepţia tardivităţii capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a grilelor de salarizare din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2008, invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins, ca tardivă, acţiunea referitoare la acest petit, respingând, totodată, acţiunea în ceea ce priveşte celelalte capete ale acţiunii, ca prescrisă.
Prin Decizia nr. 1652 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a admis recursul formulat de reclamantul F.E. împotriva sentinţei nr. 553C din 24 aprilie 2013, pronunţată în dosarul mai sus menţionat de Tribunalul Neamţ, secţia civilă, pe care a casat-o în parte şi, respingând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea privind plăţile compensatorii aferente perioadei 17 decembrie 2009 - august 2010, a trimis acest capăt de cerere, spre rejudecare, la Tribunalului Neamţ, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Rejudecând cauza, prin sentinţa nr. 662C din 21 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1626/103/2013*, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul F.E., obligând pe pârâtă la plata către acesta a sumei nete de 7.956 lei, reprezentând diferenţa dintre salariile compensatorii cuvenite, a salariilor compensatorii efectiv plătite şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Recursul declarat de pârâta SC A.M.T.P.R. SA împotriva sentinţei mai sus menţionate a fost admis prin Decizia nr. 769 din 8 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin care s-a respins acţiunea precizată, ca nefondată.
Potrivit aspectelor mai sus expuse, se constată că, în cauză, nu s-au pronunţat două hotărâri definitive potrivnice în două dosare diferite, ci că acţiunea reclamantului F.E. a parcurs, în acelaşi dosar, două cicluri procesuale diferite ca urmare a exercitării căilor de atac.
Pentru acest motiv, revizuirea pentru contrari etatea hotărârilor pronunţate în cadrul aceluiaşi litigiu nu poate 11 cerută, chiar dacă după casarea uneia dintre acestea, rejudecându-se fondul, s-a revenit asupra soluţiei pronunţate iniţial.
În acest caz, revizuirea nu poate fi primită şi pentru că ar fi încălcată premisa ca cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenţei autorităţii de lucm judecat or, în cadrul aceluiaşi litigiu nu se poate pretinde că au fost pronunţate hotărâri potrivnice, deoarece, chiar dacă soluţiile date în etape sau cicluri procesuale distincte pot fi diferite de cele pronunţate anterior, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.
Prin urmare, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, aceasta poate fi exercitată numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul F.E. împotriva Deciziei nr. 769 din 8 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuentul F.E. împotriva Deciziei nr. 769 din 8 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1004/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1006/2015. Civil → |
|---|
