ICCJ. Decizia nr. 1029/2015. Civil

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 1029/2015

Dosar nr. 1757/242/2010

Şedinţa publică din 21 aprilie 2015

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă precizată înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin reclamantul C.N. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii P.L. şi M.N., M.I. lui G.F., soţia lui R.J.K. născută M.P., M.A. măritată V.F., B.I. lui G., B.T. lui G., B.J. lui G., soţia lui M.I. născ. V.A., M.V., M.F. măritată C.T., solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care:

- să constate că numiţii C.P. şi soţia C.L., prin joncţiunea posesiei exercitată în nume propriu cu posesia exercitată anterior de către antecesorii acestora au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului fânaţ în suprafaţă de cca. 3 ha, situat pe raza localităţii Mărişel, teren ce va fi identificat în regim de carte funciară în conformitate cu raportul de expertiză ce se va efectua în cauză;

- să dispună comasarea parcelelor;

- să dispună dezmembrarea parcelei cuprinzând terenul în litigiu, prin formarea de două parcele cu nr. top. noi, astfel:

- parcela 1, reprezentând diferenţa de suprafaţă,

- parcela 2, teren fâneaţă în suprafaţă de cca. 1, 5 ha, care cuprinde poziţia de la nr. 182,

- parcela 3 teren fâneaţă în suprafaţă de cca. 1, 5 ha, care cuprinde poziţia de la nr. 197;

- să dispună reînscrierea parcelei 1 reprezentând diferenţa de suprafaţă, în CF vechi, în favoarea vechilor proprietari;

- să dispună transcrierea într-o coală funciara nouă a parcelei 2, și a parcelei 3 în suprafaţă totală de cca. 3 ha, suprafaţă ce va fi stabilită cu exactitate prin măsurători, şi întabularea dreptului de proprietate în favoarea numiţilor C.P. şi soţia C.L., cu titlu de drept de uzucapiune,

- să constate că asupra terenului în litigiu situat la nr. adm. 182 (parcela 2) numiţii C.P. şi soţia C.L. au edificat următoarele construcţii:

- Corp C1-casă cu pereţi din lemn, pe fundaţie de piatră, acoperiş de eternit, compusa din 2 camere şi 1 verandă,

- Corp C2-bucatarie de vară cu pereţi din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperiş de eternit,

- Anexe gospodăreşti-grajd cu şură cu pereţi din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperiş de eternit, coteţ de porci;

- să dispună notarea în cartea funciară asupra terenului, a construcţiilor edificate de către numiţii C.P. şi soţia C.L. şi întabularea dreptului de proprietate asupra acestora cu titlu de drept de construire;

- să constate că asupra terenului în litigiu (parcela 3) situat la nr. adm. 197 numitul M.I. a edificat următoarele construcţii:

- casă cu pereţi din lemn pe fundaţie de piatra cu acoperiş de şindrilă, compusă din cameră, hol, şi cămară;

- să dispună notarea în cartea funciară asupra terenului în litigiu(parcela 3) a construcţiilor edificate de către numitul M.I. şi întabularea dreptului de proprietate asupra acestora cu titlu de drept de construire;

- să constate că în urma decesului numitului M.I. masa succesorală se compune din construcţiile edificate asupra terenului;

- să dispună întabularea dreptului de proprietate asupra masei succesorale a numitului M.I. în favoarea numitei C.L., conform testamentului autentificat din data de 27 iulie 1993,

- să constate ca masa succesorala a numitei C.L. se compune din cota de ½ parte din terenul in litigiu de la nr. adm. 182, cota de ½ parte din construcţiile edificate asupra terenului cota de 1/1 parte din terenul şi construcţiile edificate asupra terenului, iar moştenitori asupra masei succesorale sunt numitul C.P. senior, în calitate de soţ supravieţuitor, asupra cotei de ¼ parte din masa succesorala şi numitul C.P. junior, în calitate de fiu, asupra cotei de ¾ parte din masa succesorală,

- să constate că masa succesorală după numitul C.P. senior se compune din cota de 5/8 parte din terenul în litigiu, cota de 5/8 parte din construcţiile edificate asupra terenului şi cota de 1/4 parte din terenul şi construcţiile edificate asupra terenului, iar vocaţie la masa succesorală are numitul C.P. junior, cu titlu de drept de moştenire;

- să dispună întabularea dreptului de proprietate asupra masei succesorale a numitului C.P. senior, în favoarea numitului C.P. junior, cu titlu de drept de moştenire;

- să constate ca masa succesorală după numitul C.P. junior se compune din cota de 1/1 parte din terenul în litigiu, cota de 1/1 parte din construcţiile edificate asupra terenului și cota de 1/1 parte din construcţiile edificate asupra terenului situat la nr. adm. 197, iar vocaţie la masa succesorală are reclamantul C.N.;

- să dispună întabularea dreptului de proprietate asupra masei succesorale a numitului C.P. junior, în favoarea reclamantului C.N., cu titlu de drept de moştenire;

- să dispună obligarea pârâtului P.L., să lase în deplină proprietate şi folosinţă reclamantului terenul în suprafaţă de aproximativ 50 ari, pe care le ocupă fără drept;

- să dispună obligarea pârâtului M.N., să lase în deplină proprietate şi folosinţă reclamantului terenul în suprafaţa de aproximativ 70 ari, pe care le ocupă fără drept;

În şedinţa publică din data de 26 aprilie 2013 (filele 85-86), instanţa a soluţionat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive invocate de către pârâţii P.L. şi M.N. şi în consecinţă, au fost admise:

- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului P.L. faţă de petitele din cererea iniţială, respectiv din cererea precizată; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.N. faţă de petitele nr. 1-15 din cererea iniţială, respectiv din cererea precizată;

- excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului C.N. pentru formularea petitului nr. 16 din cererea iniţială, respectiv din cererea precizată, în contradictoriu cu pârâtul P.L.;

- excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului C.N. pentru formularea petitului nr. 17 din cererea iniţială, respectiv din cererea precizată, în contradictoriu cu pârâtul M.N.;

Excepţia tardivităţii formulării extinderii de acţiune a fost respinsă.

Prin încheiere, instanţa a respins încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată de pârâtul P.L., scos din proces ca urmare a admiterii excepţiilor prin încheierea din 26 aprilie 2013

La termenul din data de 21 iunie 2013 (fila 115), ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului P.L., invocată de către acesta, instanţa a constatat că cererea reconvenţională formulată iniţial de către acest pârât are natura unei acţiuni de sine-stătătoare şi a dispus disjungerea acesteia, urmată de constituirea unui nou dosar.

Soluţia primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul C.N. având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune şi succesiune şi, în consecinţă:

S-a dispus dezmembrarea imobilelor, înscrise în C.F., Mărişel conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. M.M.R., raport care face parte integrantă din hotărâre, după cum urmează:

- parcela, teren în suprafaţă de 30.221 mp, categoria de folosinţă arător, şi casă din lemn care se va reînscrie în C.F. Mărişel în favoarea vechilor proprietari;

- parcelele în suprafaţă de 14.690 mp, categoria de folosinţă arător, în suprafaţă de 16.628 mp, categoria de folosinţă arător, situat la nr. administrativ 182, care se va înscrie într-o carte funciară nouă sub două numere seriale, în favoarea lui C.P. şi C.L.

S-a constatat că defuncţii C.P. şi C.L., prin joncţiunea posesiei, au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate - parcelele în suprafaţă de 14.690 mp, categoria de folosinţă arător, în suprafaţă de 16.628 mp, categoria de folosinţă arător, şi dispune întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de uzucapiune, ca bun comun.

S-a constatat că defuncţii C.P. şi C.L. au dobândit cu titlu de construire dreptul de proprietate cu privire la construcţiile edificate pe terenul, în suprafaţă de 16.628 mp, după cum urmează: C1 - casă din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere şi verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperită cu şindrilă, cu 1 cameră, hol şi cămară; C4 - grajd cu şură din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteţ de porci. S-a dispus evidenţierea construcţiilor în cartea funciară pe terenul descris şi întabularea dreptului de proprietate în favoarea defuncţilor C.P. şi C.L. cu titlu de uzucapiune, ca bun comun.

S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta C.L., decedată la data de 26 septembrie 2004, cu ultimul domiciliu în Mărişel, jud. Cluj, se compune din cota de 1 parte din imobilele: 1) în suprafaţă de 14.690 mp, categoria de folosinţă arător, teren 3, în suprafaţă de 16.628 mp, categoria de folosinţă arător, pe care sunt edificate următoarele construcţii: C1 - casă din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere şi verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperită cu şindrilă, cu 1 cameră, hol şi cămară; C4 - grajd cu şură din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteţ de porci.

S-a constatat că moştenitorii defunctei C.L. sunt: C.P. senior, în calitate de soţ supravieţuitor, asupra cotei de 1 parte din masa succesorală şi C.P. junior, în calitate de fiu, asupra cotei de 3 parte din masa succesorală şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de drept moştenire, în cotele menţionate.

S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C.P. senior, decedat la data de 17 noiembrie 2004, cu ultimul domiciliu în Mărişel, jud. Cluj, se compune din cota de 5/8 parte din imobilele: 1) în suprafaţă de 14.690 mp, categoria de folosinţă arător, teren, în suprafaţă de 16.628 mp, categoria de folosinţă arător, situat la nr. administrativ 182, pe care sunt edificate următoarele construcţii: C1 - casă din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere şi verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperită cu şindrilă, cu 1 cameră, hol şi cămară; C4 - grajd cu şură din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteţ de porci, iar vocaţie la masa succesorală are C.P. junior, în calitate de fiu, în cotă de 1/1 parte şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de drept moştenire.

S-a constatat că masa succesorală rămasă după C.P. junior, decedat la data de 07 februarie 2007, cu ultimul domiciliu în Mărişel, jud. Cluj, se compune din cota de 1/1 parte din mobilele 1) teren în suprafaţă de 14.690 mp, categoria de folosinţă arător, teren, în suprafaţă de 16.628 mp, categoria de folosinţă arător, situat la nr. administrativ 182, pe care sunt edificate următoarele construcţii: C1 - casă din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere şi verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperită cu şindrilă, cu 1 cameră, hol şi cămară; C4 - grajd cu şură din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteţ de porci, iar vocaţie la masa succesorală are reclamantul C.N., în calitate de unchi.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară asupra imobilelor descrise cu titlu de drept moştenire, ca bun propriu, în cotă de 1/1 parte.

A fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate al numitului M.I. cu privire la construcţiile de la nr. administrativ, evidenţierea acestor construcţii în cartea funciară, întabularea dreptului de proprietate şi includerea acestor construcţii în masa succesorală rămasă după defunctul M.I.

Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect revendicare formulate în contradictoriu cu pârâţii P.L. şi M.N., ca fiind înaintate de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reţinut:

1. Capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune se impune să fie admis pentru următoarele motive:

Reclamantul a susţinut că începutul posesiei cu privire la terenurile în litigiu a avut loc anterior anului 1947, precizând că îşi întemeiază cererea examinată pe dispoziţiile Codului civil, respectiv art. 1846 şi următoarele.

Din declaraţiile martorei L.F. rezultă că numiţii C.P. şi C.L., împreună cu M.I., au folosit 5 parcele de teren încă din timpul războiului, în suprafaţă de aproximativ 3 ha. După decesul lui M.I. folosinţa asupra acestor terenuri a fost transmisă lui C.P. şi L., aceasta din urmă fiind adoptată de către M.I.. Martora a arătat că cele 5 parcele sunt amplasate de o parte şi de alta a unui drum, iar pe partea de jos sunt edificate construcţiile, mai exact gospodăria care a aparţinut lui C.P. şi L. şi cea a lui M.I. Pe terenul situat în partea de sus a drumului, M.I. a edificat un grajd.

Martora a arătat, de asemenea, că, după decesul numiţilor C.P. şi L., posesia terenurilor a fost transmisă lui C.P. jr., care a decedat după aproximativ 2 ani, iar ulterior, terenurile menţionate s-au aflat în posesia reclamantului C.N.

Despre aspectele menţionate au cunoştinţă şi martorii B.M. şi M.N. Martorul M. a mai arătat că de la momentul decesului numitului C.P. jr. o porţiune de teren este folosită de către M.N. şi P.L., cu privire la restul suprafeţei de teren reclamantul nefiind tulburat în posesie.

Cu privire la amplasarea parcelelor depoziţiile martorilor audiaţi se coroborează cu raportul de expertiză întocmit în cauză. Împrejurarea că după decesul numitului C.P. jr. a porţiune de teren a fost folosită de către persoanele menţionate nu are relevanţă din perspectiva dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în condiţiile în care decesul lui C.P. jr. a intervenit în anul 2007.

În acelaşi context probator, instanţa a reţinut că prin testamentul autentificat de fostul notariat de Stat Judeţean Cluj din 27 iulie 1993, M.I. a lăsat întreaga sa avere mobilă şi imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data încetării din viaţă nepoatei sale, C.L. În acelaşi timp, prin sentinţa civilă nr. 10/1994, pronunţată în Dosarul nr. 2254/1993 a Tribunalului Cluj, a fost admisă cererea formulată de M.I. şi s-a încuviinţat adopţia cu efecte depline ale filiaţiei fireşti a numitei C.L.. De asemenea, s-a încuviinţat ca adoptata să poarte în continuare numele de Caramba. Conform certificatului eliberat după actul de deces din 1996, întocmit de Primăria Comunei Mărişel, M.I. a decedat la data de 13 februarie 1996.

Potrivit art. 1890 din vechiul Codul civil, aplicabil în cauză, toate acţiunile atât reale, cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.

Art. 1847 C. civil prevede condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a prescrie, respectiv o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

De asemenea, potrivit art. 1860 C. civil orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripţia, să unească posesia sa cu posesia autorului său.

În speţă, din probele administrate a rezultat că sunt incidente dispoziţiile din vechiul C. civ., deoarece posesia numiţilor C.P. şi L., unită cu posesia numitului M.I. a început anterior anului 1947. Relevant pentru soluţionarea cauzei este faptul că această posesie a început anterior adoptării Legii nr. 241 din 12 iulie 1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a legii pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare din 27 aprilie 1938. Conform art. 6 alin. (2) din acest act normativ prescripţiunile împlinite, precum şi cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite în ce priveşte natura, durata şi efectele lor, de dispoziţiunile legii sub care au început. În speţă, aşa cum rezultă din cele ce preced sunt incidente prevederile C. civ.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor audiaţi rezultă posesia numiţilor C.P. şi C.L., precum şi a antecesorului în drepturi a acesteia M.I., a început anterior anului 1947, posesia îndeplinind calităţile impuse de art. 1846 şi urm. C. civ.

Faţă de motivele expuse, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de textele legale examinate pentru admiterea capătului de cerere menţionat.

Pentru identificarea în regim de carte funciară a terenurilor în litigiu instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către ing. M.M.R.. Conform raportului întocmit, din măsurătorile efectuate a rezultat suprafaţa de 14.690 mp aferentă terenului, respectiv în partea de nord a drumului comunal. Pe această parcelă există două anexe gospodăreşti, grajd şi un coteţ de porci aflate într-o stare avansată de deteriorare care nu pot fi înscrise în cartea funciară. Expertul a arătat, de asemenea, că terenul este împrejmuit parţial cu gard din lemn, având o porţiune neîmprejmuită pe latura estică, aşa cum rezultă din planul de situaţie anexat la raport.

În partea de sud a drumului se află imobilul de la numărul administrativ 182 cu suprafaţa rezultată din măsurători de 16.628 mp, teren împrejmuit în totalitate cu gard din lemn, pe care sunt edificate 5 construcţii, astfel: C1 - casă din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere şi verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperită cu şindrilă, cu 1 cameră, hol şi cămară; C4 - grajd cu şură din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteţ de porci.

Expertul a constatat că cele două terenuri se identifică în regim de carte funciară din C.F. Mărişel, proprietari tabulari fiind pârâţii din extinderea de acţiune. În consecinţă, expertul a propus dezmembrarea imobilelor menţionat conform tabelului de mişcare parcelară, care face parte integrantă din raportul întocmit.

Din perspectiva tehnicii de redactare a dispozitivului sentinţei instanţa a apreciat că se impune mai întâi dezmembrarea imobilului şi constatarea uzucapiunii cu privire la parcelele în privinţa cărora sunt îndeplinite condiţiile de dobândire a dreptului de proprietate cu acest titlu.

Astfel, în baza prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 728 C. civ., s-a dispus dezmembrarea imobilelor, înscrise în C.F., Mărişel conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. M.M.R., raport care face parte integrantă din hotărâre, după cum urmează:

- parcela, teren în suprafaţă de 30.221 mp, categoria de folosinţă arător, şi casă din lemn, care se va reînscrie în C.F., Mărişel în favoarea vechilor proprietari;

- parcelele în suprafaţă de 14.690 mp, categoria de folosinţă arător, în suprafaţă de 16.628 mp, categoria de folosinţă arător, situat la nr. administrativ 182, care se va înscrie într-o carte funciară nouă sub două numere seriale, în favoarea lui C.P. şi C.L.

În baza art. 1890 raportat la art. 1846 şi urm. C. civ., s-a constat că defuncţii C.P. şi C.L., prin joncţiunea posesiei, au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate - parcelele în suprafaţă de 14.690 mp, categoria de folosinţă arător, în suprafaţă de 16.628 mp, categoria de folosinţă arător, situat la nr. administrativ 182 şi dispune întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de uzucapiune, ca bun comun.

Potrivit art. 111 C. proc. civ., s-a constatat că defuncţii C.P. şi C.L. au dobândit cu titlu de construire dreptul de proprietate cu privire la construcţiile edificate pe terenul în suprafaţă de 16.628 mp, situat la nr. administrativ 182, după cum urmează: C1 - casă din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere şi verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundaţie din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperită cu şindrilă, cu 1 cameră, hol şi cămară; C4 - grajd cu şură din lemn, pe fundaţie din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteţ de porci dispunându-se evidenţierea construcţiilor în cartea funciară pe terenul descris.

În baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise în favoarea defuncţilor C.P. şi C.L. cu titlu de uzucapiune, ca bun comun.

2. Capetele de cerere având ca obiect constatarea compunerii masei succesorale şi a calităţii de moştenitor după defuncţii C.L., C.P. şi C.P. junior au fost admise.

Astfel, din adresa din 2013, emisă de B.N.P., Asociaţi M. din Huedin rezultă că pe rolul acestui birou a fost înregistrată cererea formulată de reclamantul Carmba Nicolae în vederea dezbaterii succesiunii rămase după defunctul C.P., decedat, conform certificatului eliberat după actul de deces înregistrat la 08 februarie 2007 la Primăria Comunei Mărişel (fila 63-6), fiind constituit Dosarul succesoral nr. 83/2010. Prin încheierea din data de 21 octombrie 2010 s-a dispus suspendarea cauzei succesorale din dosarul menţionat în temeiul art. 78 lit. a) din legea nr. 36/1995, faţă de împrejurarea că reclamantul C.N., unchiul defunctului, nu deţine înscrisuri doveditoare cu privire la compunerea masei succesorale.

C.L., decedată la data de 26 septembrie 2004, cu ultimul domiciliu în Mărişel, jud. Cluj (fila 14 dosar Judecătoria Huedin) şi C.P. senior, decedat, cu ultimul domiciliu în Mărişel, jud. Cluj, au fost părinţii lui C.P. junior, masa succesorală a celor doi antecesori nefiind dezbătută. Este considerentul pentru care reclamantul a învestit instanţa cu petite având ca obiect dezbaterea maselor succesorale succesive după aceste persoane.

Din actele de stare civilă depuse în probaţiune rezultă că reclamantul C.N. a fost frate cu C.P., având astfel calitatea de moştenitor legal al defunctului C.P. junior, unchi (clasa a III-a de moştenitori).

Instanţa a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate al numitului M.I. cu privire la construcţiile de la nr. administrativ 179, evidenţierea acestor construcţii în cartea funciară, întabularea dreptului de proprietate şi includerea acestor construcţii în masa succesorală rămasă după defunctul M.I. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, aşa cum s-a arătat anterior, în sensul că aceste construcţii sunt într-o stare avansată de degradare şi nu există posibilitatea înscrierii lor în cartea funciară. Faţă de împrejurarea că nu au fost indicate alte bunuri existente în patrimoniul defunctului M.I. şi ţinând cont de modul în care au fost formulate petitele vizând succesiunea acestui defunct, s-a impus respingerea lor în întregime. În altă ordine de idei, din ansamblul petitelor acţiunii şi motivarea acesteia rezultă finalitatea acestora şi anume, înscrierea în cartea funciară a singurului bun din masa succesorală şi dezbaterea succesiunii cu privire la acesta.

Capetele de cerere având ca obiect revendicare formulate în contradictoriu cu pârâţii P.L. şi M.N. au fost respinse ca fiind înaintate de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, ca urmare a admiterii excepţiei.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat că reclamantul nu solicitat cheltuieli de judecată.

Pârâtul P.L. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului, cerere care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalului Cluj, cu motivarea că a fost cel care a invocat excepţiile admise prin încheierea şedinţei publice din 26 aprilie 2013, iar, raportat la acel moment, reclamantul nu avea calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul P.L., solicitând anularea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea acestui apel, pârâtul învederează că prima instanţă nu contestă existenţa dispoziţiilor contradictorii, însă le pune pe seama tehnicii de redactare a hotărârii judecătoreşti, iar, pe de altă parte, analizează îndreptăţirea pârâtului de a cere lămurirea sentinţei, deşi a fost scos din proces.

Instanţa nu a intrat în cercetarea fondului cererii de lămurire a dispozitivului, pentru că a respins cererile în probaţiune formulate de pârât în acest scop, neexistând vreo dispoziţie legală care să interzică administrarea probelor în cadrul acestei proceduri.

Dacă se porneşte de la premisa că terenul solicitat de reclamant este identic cu cel folosit de pârât, deşi nu au fost administrate probe în acest sens, prima instanţă confirmă împrejurarea că acţiunea în revendicare a fost respinsă faţă de pârât numai datorită faptului că, până la momentul soluţionării excepţiei, reclamantul nu-şi dovedise calitatea de proprietar, care, însă, i-a fost recunoscută ulterior prin sentinţă. Aşadar, în cuprinsul acesteia, există o contradicţie, motivul privind modul de redactarea hotărârii nefiind unul valid, tocmai astfel de situaţii determinând aplicarea procedurii lămuririi hotărârii.

Calitatea pârâtului de a formulat o astfel de cerere nu se pierde prin scoaterea lui din proces, aşa cum a reţinut prima instanţă, acesta având calitatea şi interesul de a ataca sentinţa finală şi cu atât mai mult de a solicita lămurirea dispoziţiilor ulterioare ce intră în contradicţie cu încheierea prin care a fost scos din proces. Apărările formulate nu s-au întemeiat pe calitatea de intervenient accesoriu, nerecunoscută de prima instanţă, cererile în probaţiune având rolul de a facilita soluţionarea cererii de lămurire.

Iniţial, apelul împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului a fost înregistrat în acelaşi dosar cu apelul împotriva sentinţei, încheierii de respingere a încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie accesorie şi a încheierilor subsecvente, fiind ulterior scos de pe rol, repartizat aleatoriu unui alt complet de judecată, care, la termenul de judecată din 26 noiembrie 2014, prin încheierea civilă nr. 1181/2014 a admis excepţia conexităţii, trimiţând acest apel spre soluţionare completului investit cu soluţionarea apelului iniţial.

La termenul de judecată stabilit în urma conexării, pârâtul a depus o completarea motivelor de apel, înţelegând să formuleze apel şi împotriva încheierii şedinţei publice din 26 aprilie 2013, prin care au fost soluţionate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive.

Prin Decizia civilă nr. 1217/A din 4 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul P.L. împotriva încheierii din 21 iunie 2013, a încheierilor subsecvente şi a sentinţei civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Cluj.

S-a respins ca tardiv apelul declarat de acelaşi apelant împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Cluj în acelaşi dosar.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul P.L. împotriva sentinţei civile nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalului Cluj, în acelaşi dosar.

A fost obligat apelantul să-i plătească intimatului C.N. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1.000 lei.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în ceea ce priveşte încheierea interlocutorie din data de 26 aprilie 2013, prin care prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului apelant faţă de capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamant şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului faţă de capătul de cerere având ca obiect revendicarea terenului folosit de pârât, că motivele de apel au fost formulate abia la data de 27 noiembrie 2014, la termenul de judecată la care apelul a rămas în pronunţare.

S-a reţinut că încheierile premergătoare se atacă odată cu fondul dacă nu există vreo dispoziţie specială derogatorie, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ.

Din dispoziţiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că ceea ce se comunică părţii este hotărârea act final al judecăţii, atunci când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.

Încheierile premergătoare se comunică doar atunci când împotriva lor poate fi examinată o cale de atac separată, ceea ce nu este cazul încheierii din 26 aprilie 2013.

Cum împotriva acestei încheieri, poate fi exercitat apelul odată cu fondul, termenul pentru exercitarea acestei căi de atac împotriva încheierii este acelaşi cu termenul pentru exercitarea apelului împotriva hotărârii, adică de 15 zile de la comunicarea hotărârii, aşa cum prevede art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

S-a reţinut că, deşi sentinţa civilă nr. 626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj nu a fost comunicată pârâtului apelant, acesta a exercitat apel, pe care l-a şi motivat, împotriva ei la data de 11 martie 2014, ca şi împotriva tuturor încheierilor ulterioare celei ce a făcut obiectul analizei, ceea ce înseamnă că a cunoscut nu doar soluţia, ci şi considerentele, deşi a arătat că hotărârea nu i-a fost comunicată până la acea dată.

Conform situaţiei de echivalenţă prevăzute de art. 282 alin. (3) C. proc. civ., cel mai târziu din acest moment a început să curgă termenul de apel pentru celelalte încheieri premergătoare.

Apelul împotriva sentinţei civile nr. 626/2013 a Tribunalului Cluj, act final al judecăţii, a fost înregistrat la data de 11 martie 2014, iar apelul împotriva încheierii interlocutorii din 26 aprilie 2013 a fost depus abia la data de 14 decembrie 2014, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care instanţa de apel a invocat din oficiu, raportat la dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Prin urmare, în temeiul art. 298 raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., pentru considerentele menţionate, a fost respins apelul împotriva încheierii ca tardiv.

În ceea ce priveşte hotărârea prin care a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului, respectiv sentinţa civilă nr. 359 din 29 iulie 2014, a Tribunalului Cluj, instanţa de apel a reţinut că nu există contradicţie în dispozitivul sentinţei civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013.

S-a constatat că prima instanţă a explicat că, deşi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active faţă de capătul de cerere de revendicare, prin încheiere interlocutorie, aceasta s-a datorat faptului că, la acel moment reclamantul nu dobândise încă dreptul de proprietate prin uzucapiune, acest lucru fiind realizat ulterior, prin hotărârea finală.

Menţiunea de respingere a acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active nu este contradictorie faţă de aceea prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului, întrucât instanţa nu a făcut decât să reia dispoziţia din încheierea interlocutorie, tocmai pentru ca aceasta să poată fi atacată de către pârâtul interesat.

Acesta, însă, nu a înţeles să formuleze apel în calitate de pârât, acest lucru fiind lămurit de instanţa de apel, aşa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunţării, ci doar în calitate de intervenient accesoriu.

Referitor la încheierea prin care a fost respinsă încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, din 21 iunie 2013, încheierile subsecvente acesteia şi sentinţa nr. 626 din 22 noiembrie 2013, curtea de apel a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, raportat la dispoziţiile art. 56, întrucât interesul părţii care a formulat apel este acela de a anula încheierile respective şi sentinţa primei instanţe şi de a determina trimiterea cauzei spre rejudecare, or, chiar dacă intervenţia sa accesorie ar fi fost admisă în principiu de prima instanţă, apelul său împotriva hotărârii şi încheierilor premergătoare ar fi fost respins ca neavenit în lipsa unui apel declarat de partea în favoarea căreia a intervenit.

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, apelantul P.L., solicitând casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Dezvoltând motivele de recurs, acesta a criticat decizia în ceea ce priveşte respingerea ca tardivă a apelului împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj, susţinând că în mod eronat instanţa de apel a considerat că este investită cu trei apeluri, dând fiecăruia o dezlegare diferită, şi nu cu unul singur declarat atât împotriva sentinţei cât şi a încheierilor premergătoare şi formulat, în mod evident, în termen.

Totodată, recurentul a arătat că a depus în termenul legal completarea cererii de apel, având în vedere că din cauza amânărilor succesive, prima zi de înfăţişare în calea de atac a fost chiar ziua în care s-a dezbătut litigiul. Prin urmare s-a susţinut că se impune casarea în întregime a deciziei recurate, pentru ca instanţa de apel să analizeze pe fond critica adusă încheierii (respectiv pronunţarea ei în contradictoriu cu pârâţi decedaţi), având în vedere că aceasta are înrâurire asupra hotărârilor judecătoreşti ulterioare.

Cea de a doua critică a vizat greşita respingere a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj şi a încheierilor anterioare (cu excepţia celei din 26 aprilie 2013). În acest context, s-a arătat că instanţa de apel a ignorat cu desăvârşire ipoteza, perfect valabilă, ca, pe baza apărărilor făcute de intervenientul accesoriu, să se fi ajuns la respingerea constatării uzucapiunii, deci la respingerea acţiunii.

Recurentul a susţinut că excepţia inadmisibilităţii uzucapiunii, pe care a invocat-o, nu a mai fost analizată de către prima instanţă, deoarece l-a omis din proces ca pârât şi a refuzat participarea sa ca intervenient, cu toate că Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007 pronunţată de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi publicată în M.Of. nr. 697 din 14 octombrie 2008, era general obligatorie şi trebuia pusă în discuţie chiar din oficiu.

S-a învederat că dispoziţiile art. 56 C. proc. civ. sunt aplicabile părţii care a dobândit calitatea de intervenient accesoriu la fond, or recurentul a arătat că nu a dobândit această calitate, astfel că s-au aplicat eronat dispoziţiile de procedură menţionate.

Critica formulată prin cel de-al treilea motiv de recurs a vizat nelegalitatea soluţiei de respingere ca nefondat a apelului împotriva sentinţei civile nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalului Cluj.

Recurentul a arătat că şi un pârât care a fost scos din proces anterior, pentru lipsă de calitate, are calitatea şi interesul de a solicita înlăturarea din sentinţă a acelor dispoziţii care intră în contradicţie cu încheierea care l-a înlăturat din cauză.

Astfel, recurentul a precizat că a declarat apelul iniţial ca persoană căreia i s-a respins în principiu intervenţia accesorie, iar apelul împotriva sentinţei de lămurire în calitate de pârât.

Recurentul a susţinut că era obligatorie efectuarea cel puţin a unui supliment de expertiză topografică (aşa cum a solicitat judecătorului fondului, în ziua dezbaterii cererii de lămurire), care să verifice dacă terenul pe care l-a folosit se include sau nu, total sau parţial, în cel uzucapat de intimat, doar într-o astfel de ipoteză putându-se vorbi efectiv de o contradicţie între sentinţă şi încheiere.

Prin ultimul motiv, recurentul P.L. a criticat decizia instanţei de apel pentru nepronunţarea asupra motivului de nulitate a sentinţei civile nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalului Cluj întemeiat pe lipsa de capacitate procesuală a pârâţilor cu domiciliul necunoscut.

Recurentul a precizat că deşi a invocat această chestiune în completarea motivelor de apel, acest motiv de nulitate viza toate hotărârile pronunţate de prima instanţă în dosar, deci inclusiv sentinţa de lămurire. Prin urmare, s-a arătat că instanţa de apel era obligată să analizeze acest motiv de nulitate de ordine publică şi să-i dea o dezlegare.

Intimatul C.N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Examinând criticile invocate de recurent, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia în parte acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Critica formulată prin primul motiv de recurs vizând greşita respingere ca tardiv a apelului împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj este nefondată.

Recurentul a susţinut că ar fi formulat apel împotriva acestei încheieri pe calea unei completări a apelului depusă la termenul din 27 noiembrie 2014, în care s-ar fi referit şi la încheierea din 26 aprilie 2013, invocând nulitatea pentru motive străine de apărările sale, respectiv pentru lipsa capacităţii de folosinţă a unor pârâţi.

Ceea ce este esenţial este faptul că apelul a fost declarat de P.L. în calitate de persoană căreia i s-a respins în principiu cererea de intervenţie în interesul altei persoane, pe când referirea pretinsă a fi completare a apelului din 27 noiembrie 2014 priveşte critici formulate de acesta în calitate de pârât, ce nu se circumscriu soluţiei primei instanţe prin care, urmare a admiterii excepţiilor, s-a constatat lipsa calităţii acestuia de parte în proces.

Soluţia respingerii apelului ca tardiv este legală, instanţa de apel reţinând corect că împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 putea fi exercitat apel odată cu fondul, iar termenul pentru declararea căii de atac este acelaşi cu termenul pentru declararea apelului împotriva hotărârii, respectiv 15 zile de la comunicarea acesteia.

În speţă, P.L. a declarat apel motivat la data de 11 martie 2014 împotriva sentinţei civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj, ceea ce conduce la concluzia că a cunoscut nu doar soluţia, ci şi considerentele, deşi a precizat că hotărârea nu i-a fost comunicată până la acea dată.

Curtea va constata că argumentele ce au determinat soluţionarea ca tardiv a apelului împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 nu se regăsesc în numărul de apeluri declarate, ci în momentul la care au fost formulate motivele de apel împotriva acestei încheieri, respectiv la termenul din 27 noiembrie 2014, când instanţa a reţinut cauza în pronunţare, şi nu la data de 11 martie 2014, când a fost motivat apelul împotriva sentinţei civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013 pronunţate de Tribunalul Cluj.

Mai mult, deşi recurentul susţine că apelul său ar fi trebuit judecat în fond, întrucât a fost declarat în termenul legal, nu a criticat deloc în cuprinsul căii de atac fondul acestei încheieri, cu conţinutul căreia este de acord, întrucât instanţa a admis tocmai excepţiile invocate în calitate de pârât.

Criticile privind modul de soluţionare a apelului împotriva sentinţei civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj şi a încheierilor anterioare, cu excepţia celei din 26 aprilie 2013, vor fi, de asemenea, apreciate ca nefondate.

Persoana care nu a dobândit calitatea de intervenient nu este parte în proces, astfel că nu are calitatea de a promova vreo cale de atac. Această persoană nu va putea declara apel nici atunci când partea în favoarea căreia a intenţionat să intervină ar fi declarat propriul apel, cu atât mai mult când acea parte nu a declarat apel şi a achiesat la hotărâre.

În consecinţă, instanţa de apel a procedat corect când a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, raportat la dispoziţiile art. 56 C. proc. civ., întrucât interesul părţii care a formulat apel este acela de a anula încheierile respective şi sentinţa primei instanţe şi de a determina trimiterea cauzei spre rejudecare.

Or, chiar dacă intervenţia accesorie a recurentului P.L. ar fi fost admisă în principiu de prima instanţă, apelul său împotriva hotărârii şi a încheierilor premergătoare ar fi fost respins ca neavenit în lipsa unui apel declarat de partea în favoarea căreia a intervenit.

Cel căruia i s-a respins în principiu o cerere de intervenţie accesorie nu poate avea mai multe drepturi decât cel căruia i-a fost admisă o astfel de cerere.

În realitate, prin cererea sa de intervenţie, recurentul, alături de M.N., a încercat să formuleze apărări în interes propriu, astfel că cererea (de intervenţie) în interesul altor părţi era inadmisibilă.

Critica formulată prin cel de-al treilea motiv de recurs vizând soluţia respingerii ca nefondat a apelului împotriva sentinţei civile nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalul Cluj este neîntemeiată.

Instanţa de apel a reţinut corect că nu există contradicţie în dispozitivul sentinţei civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013, deoarece prima instanţă explică faptul că, deşi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active raportat la capătul de cerere având ca obiect revendicarea, prin încheiere interlocutorie, aceasta s-a datorat împrejurării că, la acel moment, reclamantul nu dobândise încă dreptul de proprietate prin uzucapiune, acest lucru realizându-se ulterior, prin hotărârea prin care s-a finalizat judecata.

De asemenea, menţiunea în sensul respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active nu contravine celei prin care s-a constatat ulterior dreptul de proprietate al reclamantului, întrucât instanţa nu a făcut decât să reia dispoziţia din încheierea interlocutorie, tocmai pentru ca această să poată fi atacată de către pârâtul interesat.

Deşi pârâţii P.L. şi M.N. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active raportat la capătul de cerere având ca obiect revendicarea, niciunul nu a înţeles să atace soluţia, apelantul P.L. precizând expres că nu a înţeles să declare calea de atac în calitate de pârât, ci de intervenient accesoriu a cărui cerere de încuviinţare în principiu a fost respinsă.

Nici ultimul motiv de recurs vizând nulitatea sentinţei civile nr. 359/2014 ca urmare a lipsei calităţii procesuale a pârâţilor cu domiciliul necunoscut, nu poate fi primit.

În primul rând, acest motiv a fost invocat doar prin completarea de la ultimul termen de judecată în apel, cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 287 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., astfel că intervine sancţiunea decăderii, ce împiedică examinarea sa.

Totodată, acest motiv era şi inadmisibil, indiferent de calitatea de care s-a prevalat P.L. în apel, fie de persoană căreia nu i s-a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie, fie de pârât, deoarece nu s-au invocat apărări proprii, ci s-a tins la declararea unui apel în interesul altor persoane. Nulitatea sentinţei nr. 626/2013 a Tribunalului Cluj nu a fost invocată nici în apel şi nici în recurs, astfel că o asemenea critică nu va fi examinată, tinzând la anularea unei hotărâri ce nu a fost atacată pentru acest motiv (invocat la pct. 4 din recurs).

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.L. împotriva Deciziei nr. 1217/A din 4 decembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-pârât la 2.500 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant C.N..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 1028/2015. Civil		ICCJ. Decizia nr. 1031/2015. Civil →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

ICCJ. Decizia nr. 1019/2015. Civil ICCJ. Decizia nr. 1024/2015. Civil. Expropriere. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1027/2015. Civil ICCJ. Decizia nr. 1028/2015. Civil ICCJ. Decizia nr. 1031/2015. Civil ICCJ. Decizia nr. 1032/2015. Civil ICCJ. Decizia nr. 1044/2015. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1045/2015. Civil