ICCJ. Decizia nr. 1087/2015. Civil. Recalculare pensie. Pretentii, obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1087/2015
Dosar nr. 2207/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 23 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5307 din 6 mai 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamant, având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor realizate în acord global după anul 1974, reclamantul fiind fost salariat al I.C.P.A.Î.U.C. Bucureşti.
Prin decizia civila nr. 46 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlI-a pentru cauze privind conflicte de munca şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul C.T. împotriva sentinţei civile nr. 5307 din 6 mai 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul C.T., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 februarie 2015.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, a procedat, la data de 5 februarie 2015, la întocmirea raportului.
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil în principiu.
Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 5 februarie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea sa depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului şi intimatei C.J.P.M. Bucureşti.
La data de 18 februarie 2015, recurentul C.T. a depus punctul sau de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului prin care a susţinut, în esenţă, că prin hotărârea atacată s-a comis o greşeală de judecată, fiind greşit calculat cuantumul pensiei.
La data de 31 martie 2015, constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac,
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 23 aprilie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Iară citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constata că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 46 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul C.T. împotriva sentinţei civile nr. 5307 din 6 mai 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Decizia menţionată a fost pronunţată în soluţionarea unui apel într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie.
Potrivit art. 634 alin. (l) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - î), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apei in cazurile in care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia civilă nr. 46 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apei Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauza, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.
Prin urmare, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, declarat de reclamantul C.T. împotriva deciziei nr. 46 din 8 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva deciziei nr. 46 din 8 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 20 15.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1086/2015. Civil. Asigurări sociale. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1089/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
