ICCJ. Decizia nr. 1191/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1191/2015
Dosar nr. 3439/100/2012
Şedinţa publică din 07 mai 2015
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1656 din 23 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Maramureş au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a lipsei de interes şi a autorităţii de lucru judecat invocate de pârâtul C.I., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanta A.S. Baia Mare în contradictoriu cu pârâţii C.I. şi C.M., L. (C.) C.L., B.G.L., L.A. şi intervenienţii forţaţi Consiliul Judeţean Maramureş, prin preşedinte şi Municipiul Baia Mare, reprezentat prin primar, a fost admisă în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Municipiul Baia Mare, prin primar şi în consecinţă s-a constatat că Statul român a devenit proprietar asupra terenului în suprafaţă de 1040 mp înscris în C.F. Baia Mare ca efect al exproprierilor efectuate prin Decretele Consiliului de Stat nr. 22/1973 şi 205/1974, s-a constatat nulitatea absolută a Certificatului de Moştenitor suplimentar din 2005 eliberat de B.N.P., B.M.V., în succesiunea defunctului C.G. decedat şi a Certificatului de Moştenitor suplimentar din 2005 eliberat de B.N.P., B.M.V. în succesiunea defunctului C.I. decedat, cu privire la suprafaţa de 1.040 mp înscrisă în C.F. Baia Mare, s-a constatat nulitatea absolută a Certificatului de Moştenitor suplimentar din 09 februarie 2010 emis de B.N.P., S.A. în succesiunea defunctei C.I. decedată şi a Certificatului de Moştenitor din 22 februarie 2010 emis de B.N.P., B.M.V. în succesiunea defunctei C.M. decedată, cu privire la aceiaşi suprafaţă de 1.040 mp înscrisă în C.F. Baia Mare, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Baia Mare, s-a dispus radierea înscrierilor efectuate în C.F. Baia Mare coala B, poziţiile B10, 11, 12 şi B13 în favoarea pârâţilor C.G., C.I., C.I., C.M. şi C.I., s-a dispus radierea înscrierilor efectuate în C.F. Baia Mare provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Baia Mare, în favoarea pârâţilor C.I., L. (C.) C.L. şi B.G.L., cu privire la topograficul X, s-a dispus radierea înscrierilor efectuate în C.F. Baia Mare, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Baia Mare, în favoarea pârâţilor C.I., L.C.L. şi B.G.L., cu privire la topograficul X.
Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantei A.S. Baia Mare şi ale intervenientului Municipiul Baia Mare, prin primar, iar pârâţii C.I., C.M., L.C.L., L.A. au fost obligaţi la plata către reclamanta A.S. Baia Mare a sumei de 14.383 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând cu prioritate excepţiile invocate, tribunalul a reţinut că A.S. este o asociaţie non profit, înfiinţată în baza O.G. nr. 26/2000, conform actului constitutiv atestat sub nr. 70 din 22 aprilie 2010 şi a Statutului autentificat sub nr. 71 din 22 aprilie 2010, acte care fac parte integrantă din Încheierea civilă nr. 4279 din 28 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. 4963/182/2010.
Potrivit Statutului de organizare şi funcţionare a Asociaţiei obiectul de activitate îl constituie „apărarea demnităţii, drepturilor şi intereselor membrilor celor două profesii (medici stomatologi şi tehnicieni dentari) în faţa rigorilor legii, atât prin informarea asupra legislaţiei referitoare la practica medicală şi asistenţă medicală, cât şi prin asistenţa juridică; apărarea intereselor membrilor medici stomatologi şi tehnicieni dentari în faţa instituţiilor publice şi a altor terţe persoane (…)”.
Reclamanta a acţionat în conformitate cu statutul său, cu respectarea dispoziţiilor legale. Interesul reclamantei în promovarea acţiunii derivă din faptul că membrii asociaţiei reclamante nu pot să-şi exercite un drept pe care legea i l-a acordat, respectiv să cumpere spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea, potrivit O.G. nr. 68/2008, atâta timp cât nu a operat un transfer al dreptului de proprietate în condiţiile impuse de regimul de carte funciară, respectiv cât timp Judeţul Maramureş nu poate dovedi dreptul său de proprietate asupra imobilului care cuprinde spaţiile deţinute de reclamanţi în urma concesionării lor de la Consiliul Judeţean.
Instanţa nu a reţinut incidenţa excepţiei autoritatea de lucru judecat deoarece în cauză nu există identitate de obiect, cauză şi părţi, aşa cum cer prevederile art. 1201 C. civ. În primul dosar, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 6225 din 13 decembrie 2007, reclamant era Judeţul Maramureş reprezentat de Consiliul Judeţean Maramureş prin preşedinte, iar pârâţi erau C.M., C.I., C.I., Primăria Municipiului Baia Mare, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, iar în dosarul de faţă, reclamanta este A.S., care nu a fost parte în primul dosar, pârâţi sunt C.I., C.M., L.C.L., B.G.C., L.A., iar intervenienţi forţaţi, alături de reclamantă sunt Judeţul Maramureş, prin Consiliul Judeţean, reprezentat de preşedinte şi Municipiul Baia Mare, reprezentat de primar, în cel de-al doilea proces altele sunt părţile decât în primul dosar şi alta este poziţia procesuală a unora dintre părţile din primul dosar.
Obiectul primului proces, din Dosarul nr. 3880/182/2007 era de „a se constata dreptul de proprietate al Judeţului Maramureş asupra imobilului P+4 situat în Baia Mare şi a se dispune înscrierea in C.F. a dreptului de proprietate al Judeţului Maramureş, iar în prezentul dosar reclamanta a cerut constatarea dreptului de proprietate al Statului pe o suprafaţă de teren de 1.040 mp, radierea unor înscrieri din C.F., constatarea nulităţii absolute a unor certificate de moştenitor, dezmembrarea unor suprafeţe de teren şi înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate în favoarea Judeţului şi, respectiv, a Municipiului Baia Mare, fiind evidentă diferenţa dintre obiectele celor două procese.
Cauza, respectiv temeiul juridic al celor două dosare este diferită. În primul dosar s-a cerut doar constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei, bloc de P+4E, în baza art. 111 C. proc. civ., iar în prezentul dosar, acţiunea oblică a reclamantei are ca temei de drept art. 974 C. civ., art. 111 C. proc. civ., art. 85 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 şi prevederile Legii nr. 7/1996 pentru operaţiunile de radiere şi respectiv înscrierea în cartea funciară.
Cadrul procesual al cauzei a fost stabilit în primul ciclu procesual, în Decizia civilă nr. 13/F/2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în regulator de competenţă statuându-se şi asupra naturii juridice a cauzei cât şi asupra părţilor, Municipiul Baia Mare, prin primar având calitatea de intervenient.
Asupra cauzei pe fond, tribunalul a reţinut că acţiunea reclamantei şi cererea de intervenţie sunt, în parte, întemeiate.
Astfel tribunalul a reţinut că reclamanta este o asociaţie non profit, constituită în baza O.G. nr. 26/2000 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, prin Încheierea civilă nr. 4279/2010 pronunţată în Dosarul nr. 4963/182/2010 al Judecătoriei Baia Mare.
Membrii acestei organizaţii sunt medici stomatologi şi tehnicieni dentari care îşi desfăşoară activitatea în cabinete stomatologice amenajate în blocul situat în Baia Mare, cunoscut ca „Policlinica S.”, pe terenul înscris în C.F. Baia Mare, în suprafaţă de 1040 mp
În C.F., proprietari pe teren figurează pârâţii C.M. şi C.I., ca moştenitori ai lui C.I., în calitate de soţie supravieţuitoare şi respectiv nepot de frate şi Chira Iuliana, fiica, decedată, la moştenirea cărei vin pârâtele L.C.L., B.G.C. şi L.A. în calitate de fiice. Intabularea dreptului lor de proprietate s-a făcut în baza certificatelor de moştenitor suplimentare din 2005 şi respectiv din 2010 eliberate de B.N.P., B.M.V., aşa cum rezultă din C.F. precum şi din C.F. Baia Mare, provenit din conversia de pe hârtie a C.F.
Se reține însă că, terenul în suprafaţă totală de 9.971 mp, a fost expropriat prin 4 decrete de expropriere de la moştenitorii proprietarului tabular iniţial, C.G., respectiv C.I. şi C.I., astfel: prin Decretul nr. 724/1966 şi Decretul nr. 411/1969 a fost expropriată suprafaţa de 3.342 mp; prin Decretul nr. 22/1973 a fost expropriată suprafaţa de 2.973 mp; prin Decretul nr. 205/1974 a fost expropriată suprafaţa de 3.656 mp, cu excepţia primei exproprieri, efectuată prin Decretul nr. 724/1966 şi Decretul nr. 411/1969, care s-a înscris în cartea funciară, celelalte exproprieri nu au fost operate în C.F., astfel că deşi Statul român a preluat în proprietate terenul şi a dispus de el, nu şi-a intabulat dreptul astfel obţinut. Transferul dreptului de proprietate operează însă, în caz de expropriere, chiar dacă nu a fost înscris în cartea funciară, dreptul de proprietate devenind opozabil faţă de terţi şi fără această înscriere, potrivit art. 26 din Decretul Lege nr. 115/1938, text preluat şi în art. 26 alin. (2) Legea nr. 7/1966. Titularul nu va putea însă dispune de el prin cartea funciară decât după ce s-a făcut înscrierea.
Terenurile expropriate au fost date în administrarea Municipiului Baia mare respectiv a T.C. Maramureş, aflat la acea dată în subordinea Consiliului Popular al Judeţului Maramureş, în scopul construirii unui bloc de locuinţe pentru muncitorii trustului de construcţii, bloc care s-a şi construit pe terenul respectiv situat pe str. H. şi s-a data în folosinţa angajaţilor nefamilişti ai trustului, dar nici construcţia nu a fost trecută în cartea funciară.
În urma demersurilor întreprinse de D.S.J. Maramureş pentru obţinerea unui spaţiu necesar amenajării unei policlinici stomatologice (adresa din 24 mai 1986 a Trustului de antrepriză generală de construcţii montaj Maramureş - Baia Mare), forurile competente în acea vreme, au decis transmiterea dreptului de administrare operativă a T.C. Maramureş în administrarea directă a D.S.J. Maramureş, potrivit Deciziei nr. 353 din 2 iunie 1986 a Consiliului Popular al judeţului Maramureş. De la acea dată, în blocul de pe str. H. şi-a desfăşurat activitatea P.S. Baia Mare.
În baza H.G. nr. 867/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului şi din administrarea M.S.F. în domeniul public al judeţelor şi în administrarea consiliilor judeţene respective, în anul 2003, s-a semnat Protocolul de predare-preluare a imobilelor în care se desfăşoară activităţi medicale, de către D.S.P. prin Spitalul de urgenţă Baia Mare (în alcătuirea căruia se găsea şi P.S.), şi de către Consiliul judeţean Maramureş, act ce s-a încheiat la data de 6 martie 2003. Imobilele care se găseau în folosinţa unităţii sanitare - Spitalul de urgenţă Baia Mare au trecut din domeniul privat al statului şi din administrarea M.S.F. în domeniul public al Judeţului Maramureş şi în administrarea Consiliului Judeţean Maramureş. După această dată medicii stomatologi şi tehnicieni dentari care îşi desfăşurau activitatea în cabinetele amenajate în acest bloc, au încheiat contracte de concesiune cu Judeţul Maramureş prin Consiliul Judeţean pentru care plătesc redevenţa de 33 euro/mp/an.
După apariţia O.U.G. nr. 110/2005, aprobată prin Legea nr. 236/2006, medicii stomatologi şi-au exprimat dorinţa de a cumpăra spaţiile unde îşi desfăşurau activitatea, sens în care s-au adresat Consiliului Judeţean, care, cu adresa din 21 iulie 2006 le-a comunicat faptul că s-a aprobat lista cu spaţiile cu destinaţie medicală şi a celor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, ce urmează a fi vândute, şi îndemna pe cei interesaţi să depună cereri până la data de 31 august 2006. Problema însă nu a fost rezolvată.
La apariţia O.G. nr. 68/2008 referitoare la vânzarea spaţiilor cu destinaţie medicală, medicii stomatologi şi-au manifestat din nou intenţia de a cumpăra aceste spaţii, dar s-au lovit de refuzul Consiliului Judeţean, care nu putea vinde ceea ce nu avea în proprietate, întrucât situaţia juridică a imobilelor nu era reglementată.
Este adevărat că în anul 2007 Consiliul Judeţean a promovat o acţiune înregistrată sub Dosar nr. 3880/182/2007 la Judecătoria Baia Mare, acţiune care a fost însă respinsă întrucât a fost greşit formulată şi greşit îndreptată (sentinţa civilă nr. 6225 din 13 decembrie 2007). În cadrul acestui proces s-a întocmit şi s-a depus la dosar, un plan de amplasament şi delimitare vizat de O.C.P.I. Maramureş din 25 mai 2007 care a dezmembrat în două nr. top noi, respectiv în suprafaţă de 489 mp, aferent construcţiei, proprietatea Judeţului Maramureş şi cu suprafaţa de 551 mp, proprietatea Municipiului Baia Mare.
În speranţa notării în CF pe cale administrativă Primăria Municipiului Baia Mare a eliberat o adeverinţă din 24 august 2007 din care rezultă că pe nr. top nou X, există construit un bloc P+4 - S., proprietatea Judeţului Maramureş.
Pârâţii, moştenitorii persoanelor expropriate, s-au adresat în contextul legilor speciale de retrocedare pentru a obţine terenul din litigiu şi pârâtului C.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietare prin Titlu de proprietate nr. 10492/2008 şi, prin Dispoziţia nr. 2231/2005, pârâtelor C.C. şi B.G. li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001. Cu toate că au beneficiat de dispoziţiile legilor reparatorii speciale, pârâţii (profitând de faptul că în C.F. au rămaşi înscrişi autorii lor) au dezbătut şi succesiunea în contextul dreptului comun intabulându-şi dreptul de proprietate în C.F., pe întreg terenul, nu numai pe partea neafectată de construcţii.
În aceste condiţii, potrivit art. 974 C. civ. (vechi), reclamanta avea îndreptăţirea de a supune atenţiei instanţei legalitatea dezbaterii succesorale efectuate de pârâţi şi a intabulării făcute de aceştia. Dezbaterea succesorală şi intabulările făcute de pârâţi prin succesiune dezbătută notarial după expropriere şi după obţinerea titlurilor în baza Legii nr. 18/1991, republicată şi a Legii nr. 10/2001, republicată au fost apreciate ca fiind lovite de nulitate absolută.
În consecinţă atât acţiunea reclamantei, cât şi cererea de intervenţie, au fost admise, în parte, cu consecinţa constatării nulităţii absolute a certificatelor de moştenitor şi a înscrierii dreptului de proprietate al pârâţilor.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. pârâţii C., L., L. au fost obligaţi la plata către reclamanta A.S. Baia Mare a sumei de 14.383 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi parţial onorariu avocaţial raportat la proporţia capetelor de cerere admise şi în considerarea dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A.S. Baia Mare, intervenienţii Municipiul Baia Mare, Consiliul Judeţean Maramureş, pârâţii C.I., L.C.L., B.G.L., L.A.
Prin Decizia civilă nr. 1228/A din 10 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis, în parte, apelul declarat de reclamanta A.S. Baia Mare, a admis, în parte, apelul declarat de intervenientul forţat Judeţul Maramureş, prin Consiliul Judeţean, reprezentat de primar; a admis apelul declarat de intervenientul forţat Municipiul Baia Mare, prin primar împotriva sentinţei civile nr. 656 din 23 octombrie 2013, pe care a schimbat-o în parte şi în consecinţă:
A dispus dezmembrarea parcelei înscrisă în C.F. Baia Mare după cum urmează:
- parcela în suprafaţă de 489.
- parcela în suprafaţă de 551 mp.
S-a constat că pe parcelă există edificată o construcţie P+4E şi a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra parcelei, teren în suprafaţă de 489 mp şi construcţie P+4E în favoarea Judeţului Maramureş, cu titlu drept construcţie şi drept lege.
A admis cererea de intervenţie în întregime şi a dispus intabularea dreptului de proprietate în C.F. Baia Mare, parcela, în suprafaţă de 1.603 mp, în favoarea Municipiului Baia Mare cu titlu de expropriere.
A dispus intabularea dreptului de proprietate asupra parcelei, teren în suprafaţă de 191 mp, înscrisă în C.F. Baia Mare, în favoarea Municipiului Baia Mare, cu titlu de expropriere.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost respinse apelurile declarate de pârâţii C.I., L.C.L., B.G.L. şi L.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi apelul declarat de pârâtul C.I., împotriva încheierii civile din 10 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Maramureş, în Dosar nr. 3439/100/2012, pe care o menţine.
Pârâţii C.I., L.C.L., B.G.L. şi L.A. au fost obligaţi, fiecare, să-i plătească reclamantei A.S. Baia Mare suma de 2.032,72 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.
A obligat pârâtul C.I. să plătească expertului Z.I. suma de 137,5 lei, iar pârâtele L.C.L., B.G.L. şi L.A. au fost obligate, fiecare, să plătească expertului Z.I. câte 637,5 lei reprezentând onorariu expert datorat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut următoarele considerente:
Pârâţii C.I. şi L.C.L., B.G.L. şi L.A. au criticat în apel modul de soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, lipsei interesului reclamantei în promovarea acţiunii şi a autorităţii de lucru judecat, iar reclamanta şi intervenienţii au criticat fondul soluţionării cauzei.
Soluţionând cu precădere excepţiile invocate, s-a avut în vedere instituţia privind capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice constă în aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a dobândi şi a exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţiile civile, prin încheierea de acte juridice civile, de către organele sale de conducere. Actele juridice se încheie de persoana juridică în limitele puterii conferite de statutul acesteia.
În cazul de faţă, curtea a constatat că reclamanta este organizată ca o asociaţie non profit, înfiinţată în baza O.U.G. nr. 26/2000, prin Încheierea civilă nr. 4279 din 28 aprilie 2010, pronunţată în Dosar nr. 4963/182/2010 de către Judecătoria Baia-Mare. Potrivit statutului A.S. Baia Mare, această asociaţie are mai multe obiective printre care şi acela al apărării intereselor membrilor asociaţiei în faţa instituţiilor publice şi a terţelor persoane.
Prin demersul judiciar iniţiat de reclamantă, o acţiune oblică prin care se urmăreşte evidenţierea în cartea funciară a imobilului teren şi construcţia în care sunt cabinetele medicale, se apără drepturile şi interesele membrilor asociaţiei stipulate în O.U.G. nr. 68/2008. În baza acestui act normativ medicii, medicii dentişti, dentiştii, biologii, biochimiştii, fizicienii, tehnicienii dentari şi celelalte persoane fizice cu drept de liberă practică ce desfăşoară activităţi conexe actului medical şi care deţin în mod legal spaţiul respectiv, precum şi persoanele juridice care, deţinând în mod legal spaţiul, au ca obiect unic de activitate furnizarea serviciilor medicale au dreptul de a cumpăra cabinete medicale, precum şi a spaţiile în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical. Aşadar, demersul reclamantei nu depăşeşte scopul înfiinţării ei, ci a acţionat în limitele acordate prin statutul de funcţionare în promovarea acestei acţiuni şi în consecinţă în mod corect instanţa de fond respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
În privinţa excepţiei vizând lipsa interesului în promovarea acestei acţiuni, s-a avut în vedere că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, ori în prezenta cauză, interesul este legitim, juridic, născut şi actual, personal şi direct al membrilor asociaţiei non profit şi decurge din dispoziţiile art. 1 şi 3 ale O.U.G. nr. 68/2008, circumstanţe în raport cu care s-a apreciat că, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia lipsei de interes, deoarece prin acţiunea promovată reclamanta apăra drepturile membrilor săi stipulate într-un act normativ.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, această excepţie a fost corect respinsă de către prima instanţă în raport de art. 1201 C. civ. A-a arătat că în Dosarul nr. 3880/182/2007 a fost respinsă acţiunea civilă promovată de către Judeţul Maramureş în contradictoriu cu Municipiul Baia-Mare şi C.I., prin sentinţa civilă nr. 6225 din 13 decembrie 2007, însă curtea a constat că instanţa a respins acţiunea pentru că nu a fost constituit cadrul procesual corect şi nu au fost împrocesuaţi toţi proprietarii tabulari deci nu s-a dezbătut fondul cauzei. Apoi, cum corect a statuat şi prima instanţă, nu există nici identitate de părţi şi nici identitate de obiect şi cauză între cele două litigii.
Referitor la susţinerea pârâtelor L.C.L., B.G.L. şi L.A. referitoare la excepţia inadmisibilităţii acţiunii decurgând din faptul că acţiunea reclamantei nu este o acţiune în realizare, nici în constituire de drepturi, Curtea a constatat că în mod corect tribunalul a calificat acţiunea ca fiind în realizare deoarece reclamanta printr-o acţiune oblică a cerut clarificarea situaţiei tabulare a unui bun aparţinând Judeţului Maramureş şi a solicitat constatarea nulităţii absolute a unor certificate de moştenitor care încălcau dispoziţiile legale şi s-a dispus intabularea terenurilor expropriate în favoarea judeţului Maramureş şi a intervenientului Municipiului Baia-Mare.
În ceea ce priveşte fondul cauzei pârâtele L.C.L., B.G.L. şi L.A. au considerat că au fost încălcate dispoziţiile art. 44 alin. (2) Constituţie, însă critica s-a apreciat că nu este fondată. Pârâţilor li s-au acordat măsuri reparatorii pentru terenul expropriat de la antecesorii lor, împrejurare necontestată de aceştia.
Decretele de expropriere nu au fost abrogate, cum susţin apelanţii, ci au fost aplicate şi au produs efecte. Chiar dacă nu s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al Statului la data exproprierii terenului s-a transferat dreptul de proprietate în favoarea statului potrivit art. 26 Decretul-Lege nr. 115/1938, iar pârâţii cunoşteau acest lucru, mai mult după 1990 au beneficiat pentru terenul expropriat de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 10/2001.
În privinţa apelului declarat de pârâtul C.I. şi împotriva încheierii de îndreptare eroare materială, verificând încheierea civilă din 10 decembrie 2013 prin prisma dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., întrucât apelul nu a fost motivat, curtea a constat că dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. au fost corect aplicate motiv pentru care s-a respins, ca nefundat, apelul împotriva acestei încheieri.
Apelurile declarate de către reclamanta A.S. Baia Mare şi intervenienţii Judeţul Maramureş şi Municipiul Baia Mare au fost apreciate fondate, în parte, reţinându-se următoarele considerente:
Reclamanta şi intervenienţii au solicitat intabularea în baza planului de amplasament vizat de O.C.P.I. Maramureş, însă curtea a constatat că în cauză nu s-a efectuat o expertiză topografică judiciară care să verifice dacă terenurile expropriate de la antecesorii pârâţilor C.I. şi L.C.L., B.G.L. şi L.A. se suprapun cu terenul pe care este edificată policlinica stomatologică, această critică fiind formulată şi de către pârâţii C.I., L.C.L., B.G.L. şi L.A.. Astfel, în apel în temeiul art. 292 C. proc. civ. instanţa a dispus suplimentarea probaţiunii şi efectuarea unei expertize topografice pentru a verifica cu certitudine dacă terenul evidenţiat în certificatele de moştenitor a căror nulitate s-a solicitat se suprapune pe terenul cere a fost expropriat de la antecesorii pârâţilor.
În raportul de expertiză efectuat de expert Z.I. s-a arătat că pârâţii C.I., L.C.L., B.G.L. şi L.A. sunt proprietarii tabulari ai parcelelor înscrise în C.F. Baia Mare, dobândite prin succesiune, în suprafaţă de 1.040 mp, în suprafaţă de 1.603 mp şi în suprafaţă de 191 mp, iar aceste parcele topografice au fost convertite în următoarele coli funciare: în C.F. (este menţionat C.F. dintr-o eroare materială). S-a constat de către expert că imobilul bloc P+4 situat în Baia Mare, este edificat pe suprafaţa de teren de 489 mp, parte din suprafaţa de 1.040 mp din parcela cu nr. top 1605/44/1 menţionată şi în planul de amplasament vizat de O.C.P.I. Ca urmare a corelării planurilor de situaţie a anexelor la Decretele de expropriere nr. 22/1973 şi nr. 205/1974 cu harta de CF, a rezultat planul de amplasament menţionat în Anexa 1 a raportului de expertiză.
Prin Decretul nr. 205/1974 s-a expropriat suprafaţa de 3.565 mp, în care a fost inclusă şi parcela în suprafaţă de 1040 mp pe care este amplasat blocul P+4 situat în Baia Mare. Terenul de 3.656 mp a fost expropriat cu scopul construirii unui cămin şi a unei cantine pentru muncitorii Trustului de construcţii Maramureş, terenul trecând în proprietatea statului. Parcelele în suprafaţă totală de 1.794 mp au fost expropriate în baza Decretului nr. 22/1973, conturat în verde pe planul de situaţie, iar în Anexa la Decretul nr. 22/1973 sunt menţionaţi la poziţia 1 şi 2 C.I. şi C.I. cu suprafaţa de 2.973 mp Instanţa de apel a avut în vedere că, prin raportul de expertiză a fost clarificat faptul că terenurile identificate parcelele în suprafaţă de 1.040 mp şi parcela în suprafaţă totală de 1.794 mp au fost expropriate de la antecesorii pârâţilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Decretul - Lege nr. 115/1938 drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauza de moarte, accesiune, vânzare silită şi expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea. Din aceste dispoziţii legale rezultă că dreptul de proprietate se dobândeşte prin expropriere, chiar dacă nu s-a dispus înscrierea în cartea funciară. Prin urmare, după exproprierea terenului în litigiu pârâţii nu aveau dreptul să invoce situaţia de carte funciară pentru a obţine suplimentarea certificatelor de moştenitor.
Exproprierea terenului a operat înainte de anul 1989 şi nu a făcut parte din masa succesorală a antecesorilor pârâţilor deoarece la decesul acestora terenurile în litigiu nu se aflau în patrimoniul defuncţilor fiind expropriate şi în mod corect tribunalul a constatat nulitatea absolută a certificatelor de moştenitor obţinute în 2005. De fapt, aceste certificate de moştenitor au fost obţinute după ce pârâţii au formulat cereri în baza legilor speciale de reparaţie, respectiv Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 10/2001, cereri care au fost admise şi în favoarea pârâţilor au fost stabilite şi măsuri reparatorii în natură sau în echivalent pentru terenurile expropriate.
Prin urmare, având în vedere probatoriul administrat la fond şi în apel, s-a constată că terenul în suprafaţă de 1.040 mp înscris iniţial în C.F. Baia Mare şi ulterior în C.F. a fost expropriat în baza Decretului nr. 205/1974 şi pe această parcelă este amplasat blocul P+4, situat pe str. X. După cum rezultă din probele administrate, pe terenul în suprafaţă de 489 mp s-a edificat un bloc de locuinţe pentru muncitorii Trustului de construcţii, însă această construcţie nu a fost intabulată în cartea funciară.
Ulterior, în urma demersurilor întreprinse de D.S.J. Maramureş s-a decis transmiterea dreptului de administrare operativă de la Trustul de construcţii Maramureş asupra blocului de locuinţe în favoarea D.S.J. Maramureş pentru amenajarea unei policlinici stomatologice, după cum rezultă şi din Decizia nr. 353 din 2 iunie 1986 a Consiliului Popular al judeţului Maramureş şi de la acea dată în construcţia respectivă şi-a desfăşurat activitatea P.S. Baia Mare.
Acest imobil a trecut din proprietatea privată a statului în domeniul public al judeţului şi administrarea consiliului judeţean în anul 2003 iar ulterior, imobilul teren şi clădirea P+4E S. Baia Mare a trecut din domeniul public al judeţului în domeniul privat al Judeţului Maramureş în baza Hotărârii nr. 67/2004, hotărâre care a fost modificată prin Hotărârea nr. 101 din 16 decembrie 2004. Din raportul de expertiză a rezultat că pe parcela există construit un bloc P+4 - S,, proprietatea Judeţului Maramureş împrejurare confirmată şi de adeverinţa din 24 august 2007 emisă de Primăria Municipiului Baia Mare.
Apelanţii A.S. Baia Mare şi Judeţul Maramureş au solicitat ca să fie intabulate parcela în suprafaţă de 489 mp în favoarea Judeţului Maramureş, iar parcela în suprafaţă de 551 mp în favoarea Municipiului Baia-Mare. Curtea a constatat că apelanţii A.S. Baia Mare şi Judeţul Maramureş justifică interes juridic doar pentru intabularea terenului şi a construcţiei edificate pe parcela în suprafaţă de 489 mp deoarece pe acest imobil apelantul Judeţul Maramureş este proprietar, iar reclamanta justifică interes pentru intabularea acestei parcele deoarece numai ulterior clarificării situaţiei juridice a imobilului se poate ca spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea medicală membrii asociaţiei reclamante să fie cumpărate, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 68/2008.
În ceea ce priveşte parcela în suprafaţă de 551 mp aceasta este proprietatea Statului român (ca urmare a exproprierii) şi în administrarea unităţii teritorial-administrative Municipiul Baia-Mare şi deşi interes juridic în modul de soluţionare a cererii de intabulare a acestei parcele are Municipiul Baia-Mare şi nu A.S. Baia Mare sau Judeţul Maramureş.
Verificând motivele de apel cu care intervenientul Municipiul Baia-Mare a investit instanţa, curtea de apel a constat că motivele de apel vizează numai partea din sentinţă prin care s-au respins cererile de intabulare ale parcelor, în suprafaţă de 1.603 mp şi, teren în suprafaţă de 191 mp din cererea de intervenţie formulată şi nu a fost criticată sentinţa şi pentru că nu s-a dispus intabularea parcelei în suprafaţă de 551 mp în favoarea intervenientului apelant. Prin urmare curtea a constatat că apelurile reclamantei A.S. Baia Mare şi al Judeţului Maramureş sunt fondate parţial numai pentru criticile referitoare la parcelă 1, deoarece numai pentru acest imobil justifică interes, astfel încât în temeiul art. 296 C. proc. civ. apelurile au fost admise în aceste limite.
În ceea ce priveşte apelul Municipiului Baia-Mare, curtea de apel a constat că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin raportul de expertiză efectuat în apel s-a constat că prin Decretul de expropriere nr. 22/1973 au fost expropriate terenuri în suprafaţă de 13.520 mp în scopul extinderii centrului şcolar pentru personal în construcţii. Antecesorilor intimaţilor, C.I. şi C.I., le-a fost expropriată suprafaţa de 2.973 mp, din care 1.794 mp a fost identificată de expertul topograf cu parcelele: -1.603 mp, înscrisă în C.F. Baia-Mare şi 191 mp, înscrisă în C.F. Baia-Mare. În mod corect prima instanţa a constat că Statul roman este proprietar al terenului expropriat prin Decretul nr. 22/1973 şi a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietare al pârâţilor C.I. şi L.C.L., B.G.L. şi L.A. ca urmare a constatării nulităţii absolute a certificatelor de moştenitor suplimentare obţinute de pârâţi. Prin urmare, curtea a dispus în temeiul art. 22 din Legea nr. 7/1996 intabularea dreptului de proprietate în C.F. Baia Mare, parcela, în suprafaţă de 1.603 mp şi asupra parcelei, teren în suprafaţă de 191 mp, înscrisă în C.F. Baia Mare, în favoarea Municipiului Baia Mare, cu titlu de expropriere.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâţii intimaţi au fost obligaţi să achite fiecare reclamantei suma de 2.032,27 lei (reprezentând ¼ din suma de 8.130,89 lei. Pârâtele L.C.L., B.G.L. şi L.A. au fost obligate să plătească fiecare expertului Z.I. câte 637,5 lei, iar pârâtul C.I. să plătească expertului Z.I. diferenţa de 137,5 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.I., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a Deciziei civile nr. 1228/A din data de 10 decembrie 2014 pronunţata de Curtea de Apel Cluj şi, ca şi o consecinţă, casarea sentinţei civile nr. 1656 din 23 octombrie 2013 a Tribunalului Maramureş în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) coroborat cu art. 304 pct. 5 cu raportare la pct. 7-9 C. proc. civ., cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureş.
În motivarea cererii de recurs pârâtul a invocat, în esenţă, următoarele critici:
Primul motiv de recurs privind decizia recurată vizează părţile participante în proces, precum şi calitatea lor procesuală. S-a arătat că, prin acţiunea introductivă au fost chemate în judecată, alături de alte persoane fizice, și alte două instituţii ale administraţiei publice. Printre persoanele fizice, în calitate de pârâte, figura şi mătușa sa, respectiv C.M. - ca moştenitoare a lui "C.I., în calitate de soţie supravieţuitoare - cu domiciliul în loc. Baia Mare, jud. Maramureş, care a decedat în anul 2009, iar în rândul instituţiilor publice - figurează, Consiliul Judeţean Maramureş, prin preşedinte - şi Municipiul Baia Mare, prin primar - având calitatea de intervenienți forţaţi, alături de intimata reclamată. Mai susţine că, deşi este vorba de instituţii publice de notorietate, intimata-reclamantă a încălcat dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. în sensul că nu a indicat sediul legal al acestora şi/sau alte elemente de identificare. Prin întâmpinările depuse, cele două intimate-interveniente forţate își recunosc aceasta calitate, însă Municipiul Baia Mare, prin primar a formulat şi cerere de intervenţie în interes propriu, însă faţă de calitate anterioară, de intervenient forţat, rezultă că cererea acesteia de intervenţie în interes propriu ar fi împotriva propriei persoane.
Mai susţine că, deşi în practicaua hotărârii instanţei de fond a figurat persoana fizică C.M., domiciliată în loc. Baia Mare, jud. Maramureş, în dispozitivul sentinţei pronunţate apare o altă persoană fizică, respectiv C.M., domiciliată în loc. Baia Mare, jud. Maramureş, fără ca aceasta să fi fost identificată şi „individualizată" în practicaua sentinţei şi fără să i se recunoască acesteia drepturile constituţionale şi procesuale garantate de lege, iar în privința acesteia din urmă arată că, în apel, nici nu a fost citată.
Mai susţine că, în practicaua deciziei recurate, intimatul Municipiul Baia Mare are numai calitatea de intervenient (în apelul declarat), omițându-i calitatea de intervenient principal - în interes propriu - legitimată (nelegal) de instanţa fondului, ducând la încălcarea gravă a textelor de lege invocate, cu consecinţa abordării greşite a soluţionării căii de atac, dar şi a omiterii din psihologia juridică a procesului a eventualelor drepturi şi obligaţii ale părților, în cadrul abordărilor juridice efectuate, motiv nu poate să nu rămână nesancţionat în considerarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu aplicarea pct. 5 din acelaşi articol.
Un alt motiv de recurs, vizează modul greşit în care a fost soluţionată excepţia lipsei de interes procesual al reclamantei, încălcând astfel art. 304 pct. 8 C. proc. civ. din moment ce aceasta este o asociaţie non-profit, înfiinţată în conformitate cu legea şi că potrivit statutului de organizare şi funcţionare, obiectul acesteia îl reprezintă „apărarea intereselor membrilor, medici stomatologi şi tehnicieni dentari în faţă instituţiilor publice şi a terţelor persoane.", fiind confundat interesul personal cu cel colectiv, ceea ce denotă că s-a apreciat greşit şi în privinţa calităţii procesuale active a intimatei reclamante.
O altă critică se referă la calificarea greşită a acţiunii formulată de către reclamantă, aspect care, în opinia recurentului, face operant motivul de recurs înscris în 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât intimata nu justifică un interes personal pentru exercitarea acţiunii în clarificarea situaţiei tabulare, cum greşit reţine instanţa de fond şi apel.
Intimaţii A.S. şi Municipiul Baia Mare au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca legală şi temeinică.
În recurs nu au fost administrare alte probe de natura celor prevăzute de art. 305 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata netemeinicia recursului declarat de pârâtul C.I. având în vedere următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, se impun a se efectua o serie de precizări în legătură cu limitele exercitării controlului judiciar a fi realizat de către instanţa de recurs.
Prin apelul declarat în prezenta cauză, împotriva sentinţei civile nr. 1656 din 23 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Maramureş, pârâtul C.I. a formulat critici în privinţa modului în care instanţa de fond a soluţionat excepţiile referitoare la lipsa de interes procesual, lipsa calităţii procesuale active şi excepţia autorităţii de lucru judecat, iar, subsecvent, împotriva modului de soluţionare a fondului cauzei, apreciind că acţiunea este nedovedită.
Or, raportat la limitele devoluţiunii determinate de calea de atac exercitată de pârâtul C.I., instanţa de apel în considerarea dispoziţiilor înscrise în art. 295 alin. (1) teza I C. proc. civ. a exercitat controlul judiciar în limitele criticilor invocate prin cererea de apel, constatând prin decizia recurată, că, în mod corect şi legal, prima instanţă a respins excepţiile invocate de pârât. Astfel, curtea de apel a reținut că: reclamanta are calitate procesuală activă, demersul acesteia nedepăşind scopul înființării întrucât a acţionat în limitele acordate prin statutul său; că reclamanta justifică un interes legitim, juridic, născut şi actual, personal şi direct al membrilor asociaţiei non-profit, întrucât apără drepturile membrilor săi, stipulate într-un act normativ, respectiv în art. 1 şi 3 ale O.U.G. nr. 68/2008 şi, că, nu există autoritate de lucru judecat raportat la Dosarul nr. 3880/182/2007 motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1201 C. civ. privind identitatea de obiect, cauză şi părţi, datorită faptului că în Dosarul nr. 3880/182/2007 instanţa a soluţionat dosarul prin pronunţare pe excepţie, rămânând nesoluţionat fondul cauzei.
Prin recursul de față, pârâtul formulează critici relativ la modul de soluționare a excepțiilor doar în privința celor care vizează lipsa interesului legitim și a calității procesuale active a reclamantei, susținerile recurentului din această perspectivă fiind neîntemeiate. În mod corect instanța de apel a constat că reclamanta justifică un interes legitim, născut și actual, urmărind un folos practic judiciar prin promovarea acțiunii de față cât timp membrii săi pretind că nu își pot exercita un drept recunoscut de lege, derivat din dispoziţiile O.G. nr. 68/2008.
Întrucât membrii asociației reclamante dețin spațiile, în care își desfășoară activitatea medicală, în legătură cu care și-au manifestat intenția de a achiziționa aceste imobile, se constată a fi pe deplin justificată legitimarea procesuală și interesul reclamantei de a solicita clarificarea juridică tabulară a proprietății terenului expropriat. Pe de altă parte, instanța de apel a reținut corect calitatea procesuală activă a reclamantei A.S. Baia Mare, întrucât aceasta a fost constituită în scopul apărării drepturilor şi intereselor membrilor săi, aspect evidențiat în statutul său de funcționare, astfel încât demersul judiciar al reclamantei se află în consens cu obiectivele actului său statutar.
Relativ la motivul de recurs care se referă la neregularitățile procedurale identificate la judecata în primă instanță în privința altor părți litigante, cum ar fi menționarea greșită în dispozitivul hotărârii dată de instanța de fond a datelor de identificare a numitei C.M., precum și a aspectelor ce țin de calitatea procesuală a acesteia și a intervenienților, Înalta Curte va constata că aspectele învederate nu pot face obiect al controlului judiciar în recurs, fiind invocate omisso medio, atât timp cât respectivele critici nu au fost analizate de către instanța de apel întrucât nu au fost invocate în cuprinsul cererii de apel.
Astfel, regula potrivit căreia recursul nu poate fi exercitat, „omisso medio”, se aplică nu doar în situaţia în care partea nemulţumită de soluţia adoptată de prima instanţă nu a declarat apel, ci şi în situaţia în care decizia a fost recurată, dar în faza apelului nu au fost invocate criticile de nelegalitate, acestea fiind invocate însă, direct, în faza procesuală a recursului. În speţă, critica formulată de pârâtul recurent relativ la neregularitățile procedurale de la instanța de fond semnalate în privința numitei C.M. și a intervenienților nu au fost contestate de pârât prin motivele sale de apel, astfel că Înalta Curte va constata motivul respectiv fost invocat direct în recurs, astfel încât nu va putea fi supus examinării de față.
Pârâtul a invocat nelegalitatea deciziei recurate şi din perspectiva incidenţei art. 304 pct. 5 C. proc. civ., sub aspectul neregularităţii procedurii de citare a pârâtei C.M. Critica formulată nu este întemeiată. Potrivit motivului de recurs evocat casarea unei hotărâri se poate cere „când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)"care stipulează că:"actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor". Astfel, neregularitatea procedurii de citare a pârâtului constituie o nulitate relativă, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi, conform art. 108 alin. (2) din același Cod nu poate fi invocată decât de partea interesată, respectiv cea care pretinde că i s-a cauzat o vătămare prin neregularitatea formelor de procedură, în speţă, de pârâta C.M. Așadar, în contextul analizei expuse, rezultă că recurentul de faţă nu are interes să invoce lipsa de procedură în privința altei părți litigante, drept pentru care motivul de recurs învederat se vădește a fi nefondat.
Aceleași considerente (dincolo de natura neregularităților procedurale care fac obiectul criticilor recurentului, precum și a părții care ar avea interes să le invoce) sunt avute în vedere și în privința susținerilor care se referă la calitatea de intervenienți forțați ori de intervenienți în interes propriu a Județului Maramureș și a Municipiului Baia Mare raportat la obiectul procesului, a celor care se referă la neindicarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a sediului legal al intervenienților, a criticilor referitoare la nepronunțarea unei încheieri interlocutorii privind admiterea în principiu a cererii de intervenție, precum și a susținerilor vizând greșita calificare juridică a acțiunii. Aceste critici care nu pot face obiect al controlului judiciar în prezentul recurs, deoarece toate aspectele semnalate de recurent sunt motive noi, care nu au fost supuse examinării instanței de apel, fiind astfel inadmisibile prin raportare la principiul legalității căilor de atac și actualul cadru procesual al recursului configurat de art. 304 C. proc. civ., care îi conferă caracter de cale extraordinară de atac.
În cuprinsul cererii de recurs, pârâtul a arătat că îşi întemeiază, în drept, cererea de recurs și pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., însă acesta nu a dezvoltat critici care să poate fi circumscrise motivelor de recurs indicate. Astfel, motivul de nelegalitate înscris în art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează ipoteza în care instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Prin urmare, acest motiv de modificare a hotărârii se referă la greşita interpretare a naturii sau a clauzelor lămurite şi vădit neîndoielnice ale unui act juridic, în sens de convenţie sau act juridic material. Or, în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate critici în sensul textului de lege evocat, acesta fiind invocat pur formal.
De asemenea, cererea de recurs nu poate fi încadrată nici în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care se referă la ipoteza în care „ hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”. Decizia recurată nu poate fi examinată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, deoarece pârâtul nu formulează critici susceptibile de încadrare în textul evocat.
Or, pentru ca recursul să poată fi considerat motivat, nu este suficientă doar enunţarea motivului de recurs, ci este necesar a se realiza şi dezvoltarea acestuia, în sensul expunerii argumentelor logico - juridice de natură a face posibilă încadrarea în cazul de nelegalitate evocat care să justifice exercitarea de către instanţa de recurs a controlului judiciar. Or, simpla indicare a temeiului de drept, situație regăsită în speță, nu este suficientă, în lipsa argumentelor care să susţină exigenţele unei atare critici de nelegalitate.
În consecinţă, constatându-se că motivele de recurs evocate nu pot conduce la casarea ori modificarea deciziei atacate, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva Deciziei nr. 1228/A din 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Reținând culpa procesuală a recurentului - pârât, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., acesta va fi obligat la plata sumei de 2.896,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata - reclamantă A.S. Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva Deciziei nr. 1228/A din 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 2.896,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A.S. Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 119/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1202/2015. Civil → |
|---|
