ICCJ. Decizia nr. 1218/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1218/2015
Dosar nr. 1935/54/2014
Şedinţa publică de la 8 mai 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţa, constată următoarele;
Prin Decizia nr. 37 din 13 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1935/5412014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul L.V. împotriva Deciziei nr. 3606 din 1 octombrie 2014 a aceleiaşi instanţe, dată în Dosarul nr. 11563/63/2013.
În motivare, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a reţinut că, în ceea ce priveşte motivul de revizuire ce constă în încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 478 alin. (2) raportat la art. 509 C. proc. civ., acesta nu este reglementat de art. 509 din actul normativ menţionat.
Cu privire la motivul de revizuire prin care petentul a susţinut că instanţa s-a pronunţat asupra unei adeverinţe pe care ei nu a cerut-o şi care a fost întocmită şi fundamentata în mod temeinic şi admisă de instanţa de apel, s-a apreciat că nici acesta nu poate fi încadrat în cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 C. proc. civ.
S-a mai reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, revizuentul a solicitat obligarea pârâtei ia eliberarea unei adeverinţe care să cuprindă mai multe elemente de retribuţie lunară netă primită în ruble sovietice pentru o anumită perioadă, aferentă orelor prestate peste program, sporuri şi virarea contribuţiilor C.A.S. şi P.S.
De asemenea, s-a constatat că instanţa de apel a respins acţiunea formulată de reclamantul-revizuent, reţinând că, în ape!, intimata a depus adeverinţele din 2013, care cuprind menţiuni referitoare la elementele solicitate a fi inserate în adeverinţa solicitată de reclamant, cu specificaţia că acesta nu a produs probe din care să rezulte indemnizaţia în valută primită In străinătate în perioada respectivă, singurele dovezi fiind însemnările din carnetul de muncă pe baza cărora au fost eliberate adeverinţele respective.
Prin urmare, s-a conchis că instanţa de apel s-a pronunţat pe lucrul cerut de petent, referitor la emiterea unei adeverinţe care să cuprindă elementele respective, iar faptul că, în opinia petenîuluî, în cuprinsul unuia din aceste înscrisuri s-ar fi făcut menţiuni care ar încălca normele dreptului muncii, s-a apreciat că aceasta nu echivalează cu pronunţarea instanţei pe ceea ce nu s-a solicitat.
Cât priveşte nepronunţarea instanţei pe ceea ce s-a cerut, corelativ menţiunilor privind echivalentul în lei a drepturilor salariate nete în ruble sovietice de care ar fi beneficiat în perioada respectivă, s-a constatat că instanţa de apel a reţinut că reclamantul nu a fâcut probe cu privire la aceste drepturi, astfel că nu se poate aprecia că nu s-a pronunţat asupra acestui petit.
Împotriva acestei decizii revizuentul a declarat „apel" la data de 24 februarie 2015, ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 martie 2015, sub nr. 1935/54/2014.
Petentul a criticat decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că, în mod nejustificat, instanţa a apreciat că nu a dovedit, cu mijloace de probă, cuantumul indemnizaţiei în valută primită în străinătate. în ceea ce priveşte echivalentul în lei al drepturilor salariate nete în ruble sovietice asupra căruia, în lipsa probelor cu privire la aceste drepturi, nu se poate pretinde că instanţa de apei nu s-a pronunţat, petentul a arătat că dovezile au fost confirmate chiar de către intimata SC A. SA Bucureşti.
Examinând, cu prioritate, excepţia de madmisibilitate a caii de atac formulate în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită ".
În cauză, prin Decizia nr. 37 din 13 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul L.V. împotriva Deciziei nr. 3606 din 10 decembrie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care a fost admis apelul declarai de pârâta SC A. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2689 din 06 mai 2014 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Această decizie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi Decizia nr. 3606 din 01 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia l civilă, care este definitivă.
Prin urmare şi Decizia nr. 37 din 13 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, este definitivă, nefiind susceptibilă de apel sau de recurs, conform art. 513 alin. (5) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Potrivit art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă și recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apei, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; (2) recursurile. în interesul legii; (3) cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept şi (4) orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
În această materie, dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, stipulează că „secţia I civilă, secţia a Il-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apei şi a altor hotărâri, in cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefmitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate, pe nicio altă cale, iar cursul, judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel", în ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din acelaşi act normativ, acestea se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii,
Din coroborarea dispoziţiilor legale incidente, menţionate anterior, şi din aplicarea cu prioritate a normelor imperative ce guvernează competenţa materială, se constată că Înalta Curte nu are competenţa de a soluţiona cauzele aflate în etapa procesuală a apelului, iar pentru a judeca în această materie, este necesar ca aceste cereri sări fie atribuite în competenţă prin lege, aşa după cum stipulează art. 97 alin. (4) C. proc. civ.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. au prevăzut pentru hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă doar două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.
Prin urmare, având în vedere că decizia atacată a fost pronunţată într-o cerere de revizuire, formulată împotriva unei decizii pronunţate în apel, rezultă că împotriva acesteia nu pot fi exercitate apelul sau recursul, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., decizia fiind definitivă, în înţelesul art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi act normativ.
Pentru considerentele arătate în precedent, calea de atac intitulata „apel", formulată de revizuentul L.V. împotriva Deciziei nr. 37 din 13 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia l civilă, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel", declarată de revizuentul L.V., domiciliat în Craiova, jud. Dolj, împotriva Deciziei nr. 37 din 13 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1202/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1223/2015. Civil → |
|---|
