ICCJ. Decizia nr. 1182/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1182/2015
Dosar nr. 894/303/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 6 mai 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 27 octombrie 2014, sub nr. 894/303/2015, disjuns din Dosarul nr. 20315/303/2014, contestatoarea C.P.S. a M.A.N., în contradictoriu cu intimaţii B.E.J., Asociaţi B.Ş.C. şi D.N., şi G.T., a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite până ia data soluţionării definitive a contestaţiei ia executare şi anularea tuturor actelor de executare dispuse de B.E.J. Asociaţi B.Ş.C. şi D.N. în Dosarul execuţional nr. 1274/2014.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 2470 din 18 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 5976/109/2011, rămasă irevocabilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul G.T., s-a dispus anularea Deciziei de pensionare nr. 1572 din 01 ianuarie 2011 şi menţinerea deciziei de pensionare emise de Casa de Pensii a M.A.N., întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 164/2001.
Contestatoarea a menţionat că, prin punerea în executare silită a sentinţei a Tribunalului Argeş, intimatul încearcă, în fapt, sa înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/201.1 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condiţiile în care hotărârii judecătoreşti i-a fost incidenţă legislaţia anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, în condiţiile în care Legea 241/2013, în art. 1 stabileşte că pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. "
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, s-a învederat căs potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1.240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a executării, este, în opinia contestatoarei, exagerat de mare şi neconformă cu dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Din această perspectivă, a solicitat instanţei să cenzureze onorariul acestuia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 192 şi art. 711 şi din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea acestei cereri, Judecătoria sectorului 6, Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 304 din 19 ianuarie 2015, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia la executare în tavoarea Tribunalului Argeş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, întrucât prezenta cauză a fost disjunsă din Dosarul nr. 20315/303/2014 şi are ca obiect lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2470 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeş, competenţa în această materie aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul Argeş, potrivit art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 872 din 09 aprilie 2015, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6, Bucureşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi, spre soluţionare.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că din cererea de sesizare a instanţei, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare şi de suspendare a executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare. Prin urmare, în aplicarea acestei dispoziţii, legale, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei sectorului 6, Bucureşti, ca instanţă cu plenitudine de competenţă în materia contestaţiei la executare.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Întrucât ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost interpretarea diferită a conţinutului cererii de sesizare, pentru stabilirea competenţei materiale este necesar a se identifica obiectul acţiunii, în funcţie de care se va determina instanţa competentă în soluţionarea cauzei.
Din cuprinsul cererii de sesizare a instanţei reiese că Judecătoria sectorului 6 a fost învestită cu o cerere prin care contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuţional nr. 1274/2014, precum şi reducerea onorariului executorului judecătoresc, apreciindu-l ca fiind exagerat în raport de munca prestată şi nelegal faţă de dispoziţiile art. 39 din Legea nr, 188/2000.
Contestaţia la executare a fost formulată ca urmare a intrării în vigoare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/201 i privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică si siguranţă naţionala, în temeiul cărora Decizia de pensie pentru limită de vârstă nr. 79810 din 06 ianuarie 2011 emisă în favoarea intimatului G.T. a fost revizuită.
În cauza supusă analizei, contestatoarea a solicitat instanţei anuiarea tuturor actelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind că punerea în executare a sentinţei civile nr. 2470/2012 a Tribunalului Argeş nu mai poate fi continuată ca urmare a intrării în vigoare a unui act normativ, în speţă a O.U.G. nr. 1/2011, în temeiul căruia legiuitorul a dispus iniţierea procesului de revizuire a pensiilor, în funcţie de alte criterii decât cele menţionate de Legea nr. 119/2010, inciusiv a acelor pensii ale căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, cum este cazul în speţă.
De asemenea, prin aceeaşi cerere, contestatoarea a solicitat instanţei constatarea caracterului nelegal al onorariului stabilit în favoarea B.E.J., Asociaţi B.Ş.C. şi .M.
Din înscrisurile aflate ia dosarul cauzei şi aflate la filele 14-17 ale dosarului Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, rezultă că prin sentinţa civilă nr. 2470 din 18 septembrie 2012, a fost admisă contestata S.C.M.D., în numele şi pentru contestatorul G.T., în contradictoriu cu C.S.P. a M.A.N. şi M.A.N., şi a fost dispusă anularea Deciziei nr. 679 din 16 februarie 2011 emisă de Comisia de contestaţii din cadrul M.A.N. precum şi Decizia nr. 1572 din 01 ianuarie 2011 emisă de M.A.N., menţinându-se, în plată, pensia de serviciu stabilită contestatorului în temeiul Legii nr. 164/2001, modificată şi completată şi aflată în plată în luna decembrie 2010.
Pe parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti, ca fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluţionare legiuitorul a ales să o reglementeze în cap. VI, Titlul 1 al Cărţii a V-a din Legea nr. 34/2010 privind C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 711 din actul normativ mai sus menţionat, în temeiul cărora contestatoarea şi-a întreprins demersul judiciar, prevăd că„ împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză sa efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii".
Din interpretarea literală a dispoziţiilor legale menţionate, reiese că acesta reprezintă cadrul legal pentru controlul legalităţii executării silite în situaţia în care pe parcursul derulării acesteia, părţile sau terţii sunt vătămaţi de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel obţine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale şi uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu,
Pe de altă parte, contestaţia la titlu este instituţia destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda ia executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv al căilor de atac. Prin urmare, prin intermediul contestaţiei la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a. repune în discuţie o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluţie ce ar putea afecta grav principiul autorităţii de lucru judecat.
Contrar celor reţinute de către Judecătoria sector 6 Bucureşti, împrejurarea că la termenul de judecată din 19 ianuarie 2015, reprezentantul contestatoarei a precizat că înţeiege să formuleze şi contestaţie la titlu, nu are nicio relevanţă sub aspectul calificării cererii, întrucât, la acel termen, cererea cu care a fost învestită instanţa nu mai putea fi modificată decât cu eludarea dispoziţiilor art. 204 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care reglementează termenul şi modalitatea unei atare modificări.
Chiar dacă art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010 stabileşte competenţa tribunalului de a soluţiona contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, textul legal condiţionează ca aceste măsuri să fi fost dispuse „în baza prezentei legi", or, în speţă, măsurile contestate de către contestatoare privesc actele dispuse de către executorul judecătoresc ca urmare a încuviinţării executării silite în temeiul art. 665 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., eeea ce exclude competenţa materială a tribunalului.
Art. 713 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cererilor formulate în temeiul art. 711 din acelaşi cod în favoarea instanţei de executare, iar art 650 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), statuează că instanţa competentă material să soluţioneze contestaţiile la executare este „.judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".
Prin urmare, faţă de scopul pentru care a fost sesizată instanţa de judecată, respectiv constatarea nulităţii tuturor actelor de executare dispuse de executorul judecătoresc, respectiv controlul de legalitate al onorariului stabilit în favoarea acestuia, obiectul judecăţii îl reprezintă contestaţie la executare, iar nu contestaţie la titlu, aşa cum greşit a reţinut Judecătoria sectorului 6, Bucureşti în momentul în care a dispus măsura disjungerii la termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2015.
În raport de cele reţinute, susţinerile reprezentantei contestatoarei referitoare la faptul că cererea trebuie calificată atât contestaţie ia executare cât şi contestaţie la titlu, nu se probează.
Aceasta. întrucât, pe lângă faptul că, potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze contestatoarea întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 711 din acelaşi act normativ, care reglementează contestaţia la executare. Contestaţia la titlu vizează titlu executoriu din perspectiva înţelesului, întinderii şi aplicării sale. De asemenea, prin intermediul contestaţiei ia titlu, nu se poate pune în discuţie legalitatea actelor de executare şi nici nu se poate solicita constatarea nulităţii acestora. Or, solicitarea contestatoarei vizează tocmai chestiunea legată de constatarea nulităţii actelor de executare. Prin urmare, având în vedere că, prin solicitarea adresată instanţei, contestatoarea C.P.S. a M.A.N. a solicitat anularea tuturor actelor îndeplinite de executorul judecătoresc, ca urmare a interveniţii unor împrejurări în cursul executării silite şi care pot afecta legalitatea actelor de executare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), nu poate fi înlăturată decât printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor care reglementează soluţionarea incidentelor apărute în cursul executării silite.
Prin cererea sa, contestatoarea nu solicită lămuriri cu privire fa înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, şi care potrivit art. 713 alin. (3) Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), ar fi de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul Argeş, ci doar învederează instanţei intervenirea unei impediment în punerea în executare a sentinţei civile nr. 2470 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeş.
Faţă de considerentele mai sus expuse, obiectul cererii formulate de contestatoarea C.P.S. a M.A.N., este reprezentat de contestaţie la executare, reglementat de dispoziţiile art 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin urmare, întrucât legiuitorul prin dispoziţiile legale mai sus evocate, a stabilit că judecătoriile au plenitudine de competenţă în soluţionarea contestaţiilor la executare, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti va fi competentă material să soluţioneze contestaţia la executare formulată de C.P.S. a M.A.N., în contradictoriu cu intimaţii B.E.J. Asociaţi B.Ş.C. şi D.N. şi G.T. pentru anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuţional nr. 1274/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia la executare formulată de contestatoarea C.P.S. a M.A.N., cu sediul în Bucureşti, sector 6, Bucureşti, în contradictoriu eu intimaţii B.E.J., Asociaţi B.Ş.C. şi D.N., cu sediul în Bucureşti, sector 3, Bucureşti şi G.T. cu domiciliul în sat. Valea Turcului, com. Ştefaneşti, judeţul Argeş, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6, Bucureşti,
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1181/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 119/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
