ICCJ. Decizia nr. 123/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 123/2015
Dosar nr. 22956/280/2012
Şedinţa de la 20 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 22956/280/2012 la data de 16 noiembrie 2012, reclamanta SC L.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC C.V. SA şi SC C.D. SA, solicitând instanţei să constate inexistenţa dreptului pârâtelor de a solicita plata sumei de 22025,67 lei.
La data de 22 aprilie 2013 pârâta SC C.V. SA a formulat întâmpinare, invocând totodată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piteşti, raportat la prevederile art. 7 alin. (1) C. proc. civ.
La termenul din data de 22 aprilie 2013 instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor reţinute de către instanţă în sarcina reclamantei.
Prin Decizia civilă nr. 1075 din 22 aprilie 2014 Tribunalul Argeş a admis recursul formulat de reclamanta SC L.I. SRL, a casat încheierea de suspendare şi a trimis cauza instanţei de fond pentru continuarea judecăţii.
Cauza a primit termen după recurs la data de 1 septembrie 2014, când instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale invocate de pârâta SC C.V. SA şi prin Sentinţa nr. 7525 din 01 septembrie 2014 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
La Judecătoria Craiova cauza a fost înregistrată la 23 septembrie 2014 sub acelaşi număr.
La primul termenul de judecată fixat la data de 24 octombrie 2014 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova şi a rămas în pronunţarea asupra acestei excepţii.
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa a constatat că este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 7 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. cererea împotriva unei persoane de drept privat se face la instanţa sediului ei principal sau la instanţa locului unde ea are reprezentanţă comercială pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din actele încheiate prin reprezentat sau săvârşite de acesta, iar potrivit art. 10, în afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanţe: în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.
Aşadar, dacă persoana juridică de drept privat are o reprezentanţă, art. 7 alin. (2) C. proc. civ., instituie o competenţă teritorială alternativă.
Reclamantul are alegerea între instanţa de la sediul principal al pârâtei şi cea de la sediul reprezentanţei, pentru că potrivit textului, cererea se poate face şi la instanţa locului unde se află reprezentanţa.
Competenţa teritorială este alternativă numai dacă cererea reclamantului are ca obiect obligaţii ce urmează a fi executate la locul unde se găseşte reprezentanţa sau obligaţii izvorâte din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâtele au puncte de lucru în Piteşti, înregistrate la ORC, punctul de lucru fiind asimilat reprezentanţei, iar cererea reclamantului are ca obiect obligaţii ce urmează a fi executate în acel loc, obligaţii izvorâte din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.
Potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, drept ce este reglementat favoarea reclamantului.
În cazul de faţă reclamantul a ales instanţa de la sediul reprezentanţei, al punctului de lucru, respectiv Judecătoria Piteşti, litigiul izvorând din actele încheiate de C.D. Piteşti (respectiv din nota de constatare încheiată aceasta).
Din toate demersurile făcute de reclamant rezultă că acesta a înţeles să-şi exercite dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente teritorial şi a ales Judecătoria Piteşti în raza căreia au sediu reprezentanţele pârâtelor (punctele de lucru ale acestora), litigiul izvorând din actele încheiate prin reprezentat, respectiv din nota de constatare încheiată de lucrătorii de la punctul de lucru al pârâtei din Piteşti.
Având în vedere că punctul de lucru al unei societăţi comerciale este asimilat reprezentanţei comerciale, în cauză sunt incidente prevederile art. 7 alin. (2) din vechiul cod de procedură civilă potrivit căruia "Cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta", astfel că în baza dreptului reglementat de lege reclamantul a optat pentru una dintre instanţele competente teritorial.
Ca urmare, văzând şi dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
În baza art. 22 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Craiova şi Judecătoria Piteşti - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza, prin urmare există conflict negativ de competenţă.
Înalta Curte, reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâtele au puncte de lucru în Piteşti, înregistrate la ORC, punctul de lucru fiind asimilat reprezentanţei, iar cererea reclamantului are ca obiect obligaţii ce urmează a fi executate în acel loc, obligaţii izvorâte din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.
Litigiul izvorăşte din actele încheiate prin reprezentant de C.D. Piteşti, respectiv din nota de constatare încheiată de lucrătorii de la punctul de lucru al pârâtei din Piteşti.
Potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar în cazul de faţă reclamantul a ales instanţa de la punctul de lucru, respectiv Judecătoria Piteşti, motiv pentru care aceasta este instanţa competentă în soluţionarea cauzei.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 7 alin. (2) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 20 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1213/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1236/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
