ICCJ. Decizia nr. 1327/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1327/2015
Dosar nr. 1449/1/2015
Şedinţa publică din 19 mai 2015
Deliberând, în condiţiile art. 395 alin. (1) C.proc.civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 21.53 din data de 17 decembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa Teritorială de Pensii Giurgiu împotriva Sentinţei civile nr. 203/LM din data de 10.04.2014 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.T. A schimbat, în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea, ca nefondată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 aprilie 2015, revizuenta D.T. a solicitat revizuirea deciziei nr.2153 din data de 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivarea cererii revizuenta a arătat ca soluţia instanţei de apel contravine unei Hotărâri C.J.U.E. pronunţată în Dosarul nr. C401/13 Balasz/ Guvernul României la data de 22 ianuarie 2015.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5, 8 şi 10 C. proc. civ.
Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsa, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., invocat de revizuenta ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută daca există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Se reţine că pentru a fi incidenţă teza cuprinsă în textul de lege menţionat se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care însă nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., iar acestea să fie pronunţate în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.
Or, câtă vreme în speţă, revizuenta afirmă o pretinsă contrarietate invocând o hotărâre C.J.U.E., aceasta nu poate obţine anularea deciziei atacate pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ.
Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 5 şi 10 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, dispoziţiile art. 510 alin. (1) codul de procedură civilă prevăd că „cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere ” .
Aşa cum s~a arătat mai sus, revizuenta a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2153 din data de 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, situaţie în care competenţa materială de soluţionare a cauzei revine acestei instanţe, ca instanţă care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Numai în situaţia unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ. (există hotărâri definitive - potrivnice), aceasta se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, conform art. 510 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cuprinzând norme de competenţă materială imperativă, de la care nu se poate deroga, se va declina competenţa soluţionării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 10 C. proc. civ. formulată de revizuenta D.T., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct.8 Cod procedură civilă, formulată de D.T. împotriva Deciziei nr. 2153 din data de 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 10 C. proc. civ. formulată de revizuentul D.T. împotriva Deciziei nr. 2153 din data de 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1675/2015. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 808/2015. Civil. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
