ICCJ. Decizia nr. 1345/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1345/2015
Dosar nr. 17791/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 mai 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată minatoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 26 mai 2014, reclamanţii Ş.C. şi Ş.S. au solicitat instanţei anularea Deciziei de invalidare nr. 549 din 27 februarie 2014 şi obligarea pârâtei C.N.C.I., la emiterea titlului de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, judeţul Dolj
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că prin Decizia de invalidare nr. 549 din 27 februarie 2014 emisă de C.N.C.I., a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art 17 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 165/2013.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 35 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.
Prin sentinţa nr. 1114 din 03. octombrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru a pronunţa această sentinţa, tribunalul a reţinut că art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevede că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din acelaşi act normativ pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 17 alin. (1), a art. 3, a art. 34 din Legea nr. 165/2013, reiese că entitatea la care face trimitere textul de lege nu este reprezentată de C.N.C.I., ci entitatea învestită, cu soluţionarea notificării care în cazul de faţă este Primăria Municipiului Craiova.
Prin Decizia nr. 225 din 29 aprilie 2015, Tribunalul Dolj a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dolj a reţinut următoarele:
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Textul de lege consacră în această materie o competenţă teritorială. exclusivă, cu caracter absolut, nesusceptibilă de o altă interpretare, aşa cum a apreciat Tribunalul Bucureşti, care şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dolj.
Reţinând că sediul entităţii emitente a deciziei de invalidare contestată se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, Tribunalul Dolj şi-a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 133 pct. 2 raportat la art 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente;
Norma de competenţă incidenţă raportului juridic litigios este cea invocată de cele doua instanţe, respectiv dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013.
Dispoziţiile legale menţionate instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite de lege competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.
Noţiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin (1) pct. 4 din Legea nr. 185/2013, în sensul că au această semnificaţie următoarele structuri cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii:
a) unitatea deţinătoare, în înţelesul H.G. nr, 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în. perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al O.U.G. nr, 83/1999, republicată;
b) entitatea învestită eu soluţionarea notificării, în înţelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d) comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România;
f) A.N.R.P., organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică;
g) C.N.C.I., înfiinţată potrivit legii.
Întrucât, în cauză, decizia a căreî anulare se solicită a fost emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituţie are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acestei entităţi.
Având în vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
Nu are relevanţă, sub aspectul stabilirii normei de competenţă incidenţă în cauză, împrejurarea că legiuitorul, în edictarea normelor Legii nr. 165/2013, nu a indicat în mod expres Tribunalul Bucureşti ca unică instanţă învestită cu soluţionarea contestaţiilor promovate în temeiul art. 35 din actul normativ menţionat, după cum nu prezintă semnificaţie juridică, sub acest aspect, nici considerentele legate de necesitatea constituirii de comisii rogatorii în vederea administrării probatoriului, aşa cum invocă Tribunalul Bucureşti.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripţia căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia formulată de reclamanţii Ş.C. şi Ş.S., ambii cu domiciliul în Craiova, judeţul Doi în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1317/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1346/2015. Civil → |
|---|
