ICCJ. Decizia nr. 1346/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1346/2015
Dosar nr. 1371/120/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, la data de 23 iulie 20.14, P.C.L., A.F., G.L., C.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.F.P., Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi M.F.P. să se dispună obligarea pârâţilor la plata diferenţei de salariu reprezentând premiul anual în salariul lunar, începând cu 01 ianuarie 20îl, reactualizat în funcţie de indicele inflaţiei.
Prin încheierea din 11 martie 2015, Tribunalul Dâmboviţa a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele P.C.L., A.F. Ca urmare, s-a format Dosarul cu nr. 1371/120/2015 în care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale invocate de Ministerul Public - Parchetui de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 406 din 12 martie 2015, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civiliă, constatat necornpetenţa teritorială a instanţei şi a declinat competenţa desoluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
În motivare, s-a reţinut căsdm înscrisurile aflate la dosar.rezultă că reclamantele ocupă funcţia de grefiere la Parchetui de pe Judecătoria Pucioasa, şi deci, au calitatea de reclamante într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, respectiv Tribunalul Dâmboviţa, situaţie în care îşi găsesc aplicabilitate dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Ca atare, competenţa teritorială privind soluţionarea cauzei aparţine Tribunalului Argeş, ca instanţă aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate celei în care se află Parchetul în cadrul căruia funcţionează reclamantele.
În consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 131-132 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., instanţa a constatat necornpetenţa teritorială a Tribunalului Dâmboviţa.
Prin sentinţa nr. 999 din 06 mai 2015, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a deciinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competentă să îl soluţioneze.
în motivare, s-a reţinut că cererea despre care face vorbire art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. trebuie interpretată limitativ, în sensul în care dispoziţiile amintite ar fi incidente numai în situaţia în care reclamantele şi-ar desfăşura activitatea efectiv în cadrul instanţei competente să judece pricina, respectiv Tribunalul Dâmboviţa. Or, din înscrisurile aliate la dosarul cauzei, acestea au calitatea de greftere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa.
Cu privire ia conflictul negativ de competenţei Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflat și circumscripţia oricăreia dintre Curtea de Apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."
Aceste dispoziţii legale au un caracter imperativ şi obligă reclamantul, având una din calităţile enumerattîn textul legal şi care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apeî învecinate.
Noţiunea de "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii, întrucât finalitatea acestei dispoziţii este acela de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc ia formularea de cereri de strămutare.
Prin urmare, raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles sa reglementeze o astfel de situaţie a fosta aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţilor.
În speţă, reclamantele au calitatea de grefiere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, aflată în circumscripţia teritorială a Tribunalului Dâmboviţa, competent teritorial şi material în soluţionarea cauzelor având ca obiect drepturi băneşti, cum este cazul în speţă, conform art. 269 C. muncii.
Norma cuprinsă în art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul avut în vedere de legiuitor în momentul edictării acestuia în sensul în care necompetenţa teritorială absolută priveşte toate instanţele aflate în circumscripţia curţii de apel a instanţei sau parchetului la care reclamanţii, în calitatea lor de magistraţi sau grefieri, îşi desfăşoară activitatea.
Împrejurarea că reclamantele nu funcţionează efectiv la instanţa competentă material şi teritorial în judecarea pricinii, respectiv Tribunalul Dâmboviţa nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta pricină este Tribunalul Argeş, în favoarea, căreia va fi stabilită competenţa de soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1345/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1349/2015. Civil → |
|---|
