ICCJ. Decizia nr. 1414/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1414/2015
Dosar nr. 19273/3/2014*
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 5 iunie 2014, reclamantul G.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.I. şi primarul municipiului Craiova, anularea Deciziei de validare parţială nr. 678 din 13 martie 2014, emisă de pârâta comisie, pronunţarea unei hotărâri asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 165/2013, în sensul obligării pârâţilor la acordarea despăgubirilor în cuantum de 93.000 euro, echivalent în lei, actualizată conform indicelui de inflaţie.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1297 din 9 octombrie 2014 a admis excepţia de necompetenţă materială. A declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport de prevederile art. 33, 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013.
Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 26 februarie 2015, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile, a Tribunalului Dolj.
Tribunalul Dolj, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 222 din 24 aprilie 2015 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârâta C.N.C.I. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că entitatea la care face referire prevederea cuprinsă în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 3 pct. 4.lit. g) şi art. 3 pct. 5 din Lege, nu poate fi alta decât entitatea emitentă a deciziei contestate de către reclamant, respectiv C.N.C.I., cu sediul în Bucureşti, situaţie faţă de care competenţa teritorială în judecarea cererii formulate împotriva unei decizii emise de aceasta revine Tribunalului Bucureşti.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:
Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C.N.C.I., care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru şi are în competenţă validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.
Se observă că instanţele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noţiunea de „entitate” folosită de legiuitor în conţinutul textului anterior citat.
Având însă în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Deciziei de validare parţială nr. 678/2014 emisă de C.N.C.I., rezultă cu evidenţă că, în cazul de faţă, entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut şi calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiaşi norme legale, litigiul de faţă este de competenţa (teritorială şi materială) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii emitente.
Cum sediul C.N.C.I. se află în Bucureşti, sector 1, respectiv în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1413/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1415/2015. Civil → |
|---|
