ICCJ. Decizia nr. 1455/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1455/2015
Dosar nr. 1489/97/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 februarie 2014 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamantul D.M.A. a solicitat anularea deciziei nr. 16 din 29 ianuarie 2014, privind aplicarea unei sancţiuni disciplinare, emisă de pârâtul Colegiul Naţional de Informatică T.L. şi obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 80.000 RON, cu titlul de daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 2336/LM din data de 25 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă acţiunea, astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamantul D.M.A., fiind obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 136 din 5 februarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul D.M.A. împotriva sentinţei nr. 2336/LM/2014 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
Împotriva acestei decizii, reclamantul D.M.A. a formulat apel, la data de 3 martie 2015.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I-a civilă, la data de 16 martie 2015, ca recurs, având în vedere că Înalta Curte nu are competenţa de a soluţiona litigii în calea de atac a apelului, ci numai în calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel, potrivit art. 21 din Legea nr. 304/2004 raportat la dispoziţiile art. 97, art. 450 alin. (3) şi art. 999 alin. (3) C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, reclamantul a arătat că instanţele au reţinut greşit situaţia de fapt dedusă judecăţii, urmare a aprecierii eronate a dovezilor depuse la dosar.
În aplicarea art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost însuşit de membrii completului de judecată la data de 23 aprilie 2015, dispunându-se comunicarea către părţile în litigiu.
Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat recurentului reclamant D.M.A. și intimatului pârât Colegiul Naţional de Informatică T.L. la data de 5 mai 2015.
La data de 11 mai 2015, intimatul pârât Colegiul Naţional de Informatică T.L. a depus punct de vedere, prin care a arătat că este de acord cu cele consemnate în raport şi a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, decizia recurată nefiind supusă niciunei căi de atac.
La data de 11 mai 2015, recurentul reclamant D.M.A. a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că situaţia de fapt a fost greşit reţinută de instanţele de fond, fiind ignorate probele administrate.
Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea admisibilităţii, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 2336/LM din data de 25 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul D.M.A. împotriva pârâtului Colegiul Naţional de Informatică T.L.H. şi a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 136 din 5 februarie 2015 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul D.M.A. împotriva sentinţei nr. 2336/LM din 25 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
Împotriva acestei decizii, reclamantul D.M.A. a formulat, la data de 3 martie 2015, recurs.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D.M.A., în contradictoriu cu intimatul pârât Colegiul Naţional de Informatică T.L., are ca obiect anularea deciziei nr. 16 din 29 ianuarie 2014, privind aplicarea unei sancţiuni disciplinare şi obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 80.000 RON pentru daunele morale ce au fost pricinuite reclamantului.
Faţă de natura pricinii, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect litigii de muncă, rezultă că decizia civilă nr. 136 din 5 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.
Având în vedere aceste considerente, precum şi dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamantul D.M.A. împotriva deciziei civile nr. 136 din 5 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2015. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1457/2015. Civil → |
|---|
