ICCJ. Decizia nr. 1458/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1458/2015
Dosar nr. 1355/1/2015
Şedinţa publică din 29 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 660 din 26 februarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată K.A. împotriva deciziei nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă. În argumentarea acestei decizii s-a arătat că decizia atacată nu este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât reducerea cuantumului daunelor morale acordate şi intrarea în vigoare a dispoziţiilor Noului C. proc. civ., care ar fi atras competenţa materială a judecătoriei, ca primă instanţă competentă în soluţionarea cauzei, nu se subsumează noţiunii de greşeală materială, astfel încât dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.
Împotriva deciziei nr. 660 din 26 februarie 2014, contestatorul K.A. a formulat contestaţie în anulare, care face obiectul prezentei cauze, susţinând că decizia a cărei anulare o solicită este nelegală, fiind pronunţată de o instanţă necompetentă material să judece cauza având în vedere că, în urma reducerii de către instanţa de recurs a cuantumului despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 221/2009, de la 100.000 euro la 10.000 euro, echivalentul a 44.800 RON, competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ. de la 1865 era Judecătoria Slatina şi nu Tribunalul Olt.
La termenul din 29 mai 2015, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi a reţinut cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 660 din 26 februarie 2014, pe care contestatorul a înţeles să o atace cu contestaţie în anulare în prezenta cauză, a fost pronunţată, de asemenea, într-o contestaţie în anulare formulată împotriva deciziei nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, respinsă ca nefondată, ca urmare a faptului că încălcarea competenţei materiale de primă instanţă a judecătoriei, consecinţă a reducerii în recurs a cuantumului despăgubirilor acordate, nu reprezintă o eroare materială în accepţiunea art. 318 C. proc. civ., ci vizează raporturi juridice de drept material şi procesual deduse judecăţii şi soluţionate irevocabil prin hotărârea contestată.
Prin prezenta contestaţie în anulare, întemeiată de această dată pe art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se invocă încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă, încălcare care nu s-a realizat prin decizia contestată, nr. 660 din 26 februarie 2014, ci prin decizia civilă nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a admis recursul Statului român şi, rejudecând cauza, a fost redus cuantumul daunelor morale acordate contestatorului de la 100.000 euro la 10.000 euro.
De fapt, contestatorul tinde la anularea deciziei civile nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în recurs, invocând un nou motiv de contestaţie în anulare, cel prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dar în raport de aceleaşi argumente, ceea ce este inadmisibil, conform art. 321 C. proc. civ., potrivit cu care nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
De vreme ce aspectul legat de reducerea cuantumului despăgubirilor şi modificarea competenţei primei instanţe de fond a fost invocat şi în prima contestaţie în anulare, soluţionată exclusiv în temeiul art. 318 C. proc. civ., fără a fi invocat şi motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deşi era motivat pe aceleaşi împrejurări, devin incidente dispoziţiile art. 321 C. proc. civ., în raport de care prezenta contestaţie în anulare apare ca fiind inadmisibilă.
Pe de altă parte, este inadmisibil să se dispună anularea, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a deciziei civile nr. 660 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în contestaţie în anulare, în considerarea încălcării de către o altă instanţă, cea de recurs, a dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestatorul a solicitat expres anularea deciziei civile nr. 660 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în care s-au analizat aspectele legate de necompetenţa materială a tribunalului în primă instanţă, doar din perspectiva verificării existenţei unei erori materiale, conform art. 318 C. proc. civ. Însă, contestatorul nu poate critica această decizie decât din în raport de modul de aplicare al art. 318 C. proc. civ., dacă legea ar fi permis.
Ca atare, anularea deciziei civile nr. 660 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu se poate realiza pe calea contestaţiei în anulare întemeiată pe art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care poate să aibă ca obiect numai decizia pronunţată în recurs, adică decizia civilă nr. 5429 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, singura care ar fi putut să ignore normele de competenţă de ordine publică.
Aşa fiind, faţă de considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul K.A. împotriva deciziei nr. 660 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1457/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1459/2015. Civil → |
|---|
