ICCJ. Decizia nr. 1489/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1489/2015
Dosar nr. 3386/299/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 2 iunie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9592/233/2013 pe rolul Judecătoriei Galaţi, reclamanta L.A.L. a chemat în judecată pe pârâtul M.A., solicitând exercitarea autorităţii părinteşti exclusive asupra minorei M.C.A., rezultate din relaţia de concubinaj a părţilor, precum şi stabilirea locuinţei acesteia la mamă.
Prin sentinţa civilă nr. 11832 din 19 noiembrie 2014, Judecătoria Galaţi, secţia civilă, a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Potrivit art. 107 alin. (1) din Noul C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 108 C. proc. civ., dacă domiciliul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz.
În cauza de faţă, instanţa a constatat că, deşi potrivit susţinerilor reclamantei, pârâtul ar locui în Galaţi, din referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei, a rezultat că la adresa indicată de către reclamantă a fost găsită doar mama pârâtului, care a declarat că acesta este plecat din ţară şi a refuzat să furnizeze alte date.
În aceste condiţii, instanţa nu a reţinut susţinerile reclamantei în sensul că pârâtul ar locui la această adresă, câtă vreme verificările efectuate de reprezentanţii Autorităţii Tutelare au relevat o altă stare de fapt. De altfel, reclamanta însăşi a precizat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că pârâtul nu a putut fi găsit pentru a-şi da acordul în vederea deplasării minorei în afara ţării (împrejurare care ridică serioase îndoieli asupra credibilităţii susţinerilor acesteia în sensul că pârâtul ar locui la adresa indicată).
Instanţa nu a avut în vedere nici susţinerile minorei din cuprinsul procesului-verbal de ascultare întocmit în Dosar nr. 2882/233/2014, depus la dosar ca anexă a concluziilor scrise, câtă vreme aceasta reprezintă o probă neîncuviinţată de către instanţă, depusă după închiderea dezbaterilor şi fără a respecta principiul nemijlocirii administrării probelor direct în faţa instanţei (iar nu în alte cauze). În plus, declaraţia minorei este insuficientă pentru a reţine că pârâtul locuieşte într-adevăr în Galaţi, minora limitându-se la a preciza că l-a mai văzut întâmplător în piaţă, fără a putea indica nici un element de individualizare a perioadei de timp la care se referă.
Prin urmare, instanţa a reţinut că pârâtul are domiciliu necunoscut.
Pe de altă parte, reclamanta locuieşte în Franţa împreună cu actualul soţ, astfel cum a rezultat din susţinerile proprii, concluziile referatului de anchetă socială şi înscrisurile depuse la dosar (certificat de căsătorie, contract de muncă L.A.), acesta fiind domiciliul real şi efectiv al părţii indiferent de menţiunile din actul de identitate.
În acest sens, potrivit art. 87 din noul C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.
În plus, alin. (2) al aceluiaşi text de lege arată că stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt.
În cauză, având în vedere că reclamanta locuieşte şi lucrează în străinătate din anul 2012 (după cum a susţinut în cuprinsul acţiunii), instanţa a apreciat că aceste împrejurări de fapt exclud ipoteza unei reşedinţe temporare şi sunt suficiente pentru a demonstra o adevărată schimbare de domiciliu a acesteia în străinătate, dincolo de menţiunile din actul de identitate.
De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că în cauză, nu s-a probat nici măcar împrejurarea că reclamanta ar mai avea cel puţin o reşedinţă pe teritoriul României, în sensul dispoziţiilor art. 88 C. civ., ca locuinţă secundară a unei persoane, ce presupune o prezenţă efectivă a acesteia, pentru o perioadă de timp mai redusă, astfel încât să nu se transforme într-un domiciliu de fapt, dar suficientă pentru a excede unui caracter ocazional (precum o simplă vizită).
Prin urmare, întrucât părţile nu se regăsesc în nici una dintre situaţiile enumerate în art. 107-108 C. proc. civ., devin aplicabile dispoziţiile art. 1071 C. proc. civ., ce reglementează raporturi de drept internaţional privat, în sensul că este atrasă competenţa absolută a Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3575 din 25 februarie 2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 3386/299/2015, s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea sentinţei, s-a apreciat că, în cauză, competenţa se determină în baza art. 114 alin. (1) C. proc. civ., fiind in prezenţa unei cereri privind ocrotirea persoanelor fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie.
Astfel, s-a reţinut că la data introducerii acţiunii, fiica părţilor - minora M.C.A. - domicilia în localitatea Galaţi, jud. Galaţi, frecventând cursurile clasei a II-a la Şcoala Gimnazială nr. xx, astfel cum rezultă din cuprinsul anchetei psihosociale efectuate de către Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei mun. Galaţi.
În consecinţă, constatând că, la data sesizării instanţei, domiciliul persoanei ocrotite - respectiv al minorei - se afla în Galaţi, s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza de faţă este Judecătoria Galaţi.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă în cauză a soluţiona cererea este Judecătoria Galaţi, pentru următoarele considerente:
Dezînvestirea reciprocă a instanţelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, respectiv norma de competenţă de drept comun din art. 107 C. proc. civ. şi cea din art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
Cererea de chemare în judecată are drept obiect exercitarea autorităţii părinteşti pentru minorul din afara căsătoriei şi stabilirea locuinţei acestuia la mamă, în aplicarea prevederilor art. 505 C. civ., plasat în Capitolul III „Exercitarea autorităţii părinteşti” din Cartea a II-a „Despre familie”.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează competenţa teritorială în cazul cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie, derogând, în virtutea domeniului limitat de aplicare, de la regula generală instituită prin art. 107 C. proc. civ.
Din conţinutul art. 114 alin. (1) C. proc. civ., rezultă două cerinţe de aplicare a normei, anume să fie vorba despre cereri vizând ocrotirea persoanei fizice, iar cererile cu acest obiect să fie date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie.
Cât priveşte prima condiţie, este relevant art. 106 C. civ., potrivit căruia „Ocrotirea minorului se realizează: prin părinţi; prin instituirea tutelei; prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege.”
Chiar dacă denumirea „Ocrotirea persoanei fizice” reflectă un titlu din Cartea I „Despre persoane” a C. civ. (art. 104 - 186), ceea ce ar putea limita domeniul de aplicare al art. 114 alin. (1) C. proc. civ. doar la cererile din acel titlu, includerea explicită în enumerarea din art. 106 C. civ., menţionată anterior, a măsurilor de ocrotire a minorului prin părinţi în sfera măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, justifică aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea minorului prin părinţi.
Şi cea de-a doua condiţie de aplicare a normei de competenţă este îndeplinită, deoarece, în conformitate cu art. 265 C. civ., ce face parte din Cartea a II-a „Despre familie”, „Toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi (…) sunt de competenţa instanţei de tutelă”. Aşadar, măsurile de ocrotire a minorului prin părinţi, inclusiv cele privind exercitarea autorităţii părinteşti, se adoptă de către instanţa de tutelă competentă potrivit legii.
În consecinţă, în aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererii de chemare în judecată din prezenta cauză aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, şi nu instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului, astfel cum prevede regula generală din art. 107 C. proc. civ.
Întrucât nu s-a contestat că, la data sesizării instanţei, domiciliul persoanei ocrotite, respectiv al minorei rezultate din convieţuirea părţilor, se afla în Galaţi, conform anchetei psihosociale efectuate de către Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Galaţi, urmează a fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1488/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 149/2015. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
