ICCJ. Decizia nr. 1510/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1510/2015
Dosar nr. 62495/3/2010
Şedinţa publică din 04 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1440 din 07 septembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte contestaţia reclamantului B.M.L., a modificat în parte Hotărârea nr. 18 din 08 decembrie 2010, numai în ce priveşte cuantumul despăgubirilor, a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator la suma totală de 3 037 344 lei, ce reprezintă valoarea de circulaţie a terenului expropriat în litigiu.
Potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, ”(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”
Tribunalul a reţinut că valoarea stabilită prin raportul de expertiză de 600 euro/mp este susţinută şi de înscrisurile depuse de reclamant la dosar - contractul de vânzare-cumpărare perfectat la data de 24 februarie 2011 având ca obiect un teren în proximitatea celui din cauză, preţul fiind de 600 euro/mp; adresele de la birourile notariale publice, raporturile de evaluare întocmite de SC E.E. SRL şi SC D.D.R.S. SRL, care au relevat că pentru anul 2010, data la care s-a realizat exproprierea, valoarea medie pe mp în zona era în jur de 855 euro/mp, respectiv 950 şi 2.017 euro/mp.
Prin Decizia civilă nr. 300/A din 03 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelurile, ca nefondate.
Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 specifică în mod expres că ”acţiunea formulată” de proprietarul nemulţumit de cuantumul despăgubirii ”se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii”.
Criticile referitoare la valoarea despăgubirilor acordate au fost analizate împreună cu criticile din apelul formulat de Ministerul Public şi au fost apreciate ca nefondate, pentru aceleaşi considerente. Împrejurarea că acest contract de vânzare-cumpărare a fost depus de către reclamant, nu poate constitui un impediment pentru ca acesta să fie folosit ca probă în dosar, în condiţiile în care sarcina probei revine reclamantului.
Coroborând dispoziţiile Legii nr. 198/2004 cu cele ale Legii nr. 33/1994 şi raportându-le la dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie, rezultă că exproprierile nu se pot face decât cu justă şi prealabilă despăgubire. Prin urmare, ”data întocmirii raportului de expertiză” la care face referire alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu poate fi decât data întocmirii raportului de expertiză sau a raportului de evaluare din procedura administrativă de expropriere, iar nu data întocmirii raportului de expertiză în faza judiciară, întrucât acest raport de expertiză poate avea loc la un moment îndepărtat în timp de momentul exproprierii, ceea ce ar face ca despăgubire astfel stabilită să nu fie justă.
Sintagma ”prejudiciul cauzat proprietarului” include şi diferenţa între valoarea imobilului la momentul exproprierii şi valoarea imobilului la momentul întocmirii raportului de expertiză, întrucât acesta este un prejudiciu cauzat prin neplata despăgubirilor real cuvenite la momentul exproprierii, despăgubiri care ar fi trebuit să reprezinte valoarea cu care imobilul ar fi putut fi vândut de proprietar la momentul la care a avut loc exproprierea.
Împotriva Deciziei civile nr. 300/A din 03 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a formulat cerere de recurs, pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Procedura de expropriere s-a realizat în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 198/2004, derogatorie de la legea generală, Legea nr. 33/1994. Exproprierea s-a produs prin Hotărârea nr. 18 din 08 decembrie 2010.
La data de 10 septembrie 2010, ulterior pronunţării instanţei de apel, M.A.I. a comunicat ca prin Decizia civilă nr. 645 din 04 martie 2014, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a constatat nulitatea absolută a Titlurilor de Proprietate din 23 decembrie 1999 emise de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov. Recurenta nu a fost parte în dosarul respectiv.
În consecinţă, s-a susţinut că intimatul nu mai are dreptul la despăgubiri, întrucât nu a avut în patrimoniul propriu dreptul de proprietate asupra terenului expropriat. Drept urmare, acţiunea reclamantului ar trebui respinsă.
În subsidiar, s-a susţinut şi că valoarea stabilită prin raportul de evaluare efectuat în faţa instanţei de fond a avut în vedere valori din oferte şi nu valori din contracte de vânzare-cumpărare. Contractul de vânzare-cumpărare la care face referire instanţa de apel a fost încheiat procausa, de un alt membru al familiei B. Nefiind stabilită o altă valoare în conformitate cu prevederile legale, ar trebui respinsă acţiunea, valoarea stabilită de către Primăria Municipiului Bucureşti fiind corectă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 decembrie 2010, reclamantul B.M.L. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, formulând contestaţie împotriva Hotărârii nr. 18 din 08 decembrie 2010, de stabilire a despăgubirilor, emisă de pârâtă, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând anularea în parte a hotărârii în ce priveşte cuantumul despăgubirilor, respectiv obligarea pârâtei la plata valorii reale a terenului în litigiu.
Dreptul intimatului la despăgubiri s-a stabilit în temeiul Titlurilor de Proprietate din 23 decembrie 1999 emise de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov.
La data de 10 septembrie 2010, ulterior pronunţării instanţei de apel, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile - Decizia civilă nr. 645 din 04 martie 2014 a Tribunalului Ilfov - s-a constatat nulitatea absolută a Titlurilor de Proprietate, recurenta-pârâtă nefiind parte în proces.
Consecinţa evidentă a constatării nulităţii absolute a titlurilor de proprietate este repunerea părţilor în situaţia anterioară, ceea ce înseamnă pierderea retroactivă a calităţii de proprietar a intimatului-reclamant.
Pentru situaţia cauzei pendinte, se impune aşadar constatarea faptului că intimatul-reclamant nu mai are dreptul la despăgubiri, întrucât patrimoniul său nu a avut de suferit în nici un fel în urma exproprierii.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va modifica în tot decizia atacată, în sensul că va admite apelurile pârâtei şi Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi va schimba sentinţa civilă nr. 1440 din 07 septembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în sensul că va respinge contestaţia reclamantului, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin primar general împotriva Deciziei nr. 300/A din 03 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică, în tot, decizia atacată, în sensul că admite apelurile declarate de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin primar general şi de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1440 din 07 septembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Schimbă sentinţa civilă nr. 1440 din 07 septembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în sensul că respinge contestaţia, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1508/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1535/2015. Civil → |
|---|
