ICCJ. Decizia nr. 1496/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1496/2015
Dosar nr. 5390/3/2013
Şedinţa publică din 3 iunie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 noiembrie 2013, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 1, pct. 2 şi pct. 8 C. proc. civ., contestatorul P.D. a solicitat desfiinţarea Hotărârii nr. 4787 din 24 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de aceiaşi contestator împotriva Deciziei civile nr. 507 din 28 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
La termenul din data de 02 aprilie 2034, instanţa a suspendat în raport de dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cererii de revizuirii.
La data de 20 mai 2015, cauza a fost repusă pe rol, acordându-se termen la data 03 iunie 2015 pentru când părţile au fost citate în vederea discutării excepţiei de perimare.
La termenul de judecată astfel stabilit, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia perimării cererii de revizuire formulate de P.D., în raport de dispoziţiile art. 252 C. proc. civ., a rămas în pronunţare asupra acesteia.
Înalta Curie constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 20 mai 2015, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar Împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.
Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.
În speţă, din culpa părţilor, cauza a rămas în nelucrare, de la 02 aprilie 2014 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, se va constata, din oficiu, că a operat sancţiunea prevăzută de lege, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.D. fiind perimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul P.D. împotriva Deciziei civile nr. 4787 din 24 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1493/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1505/2015. Civil → |
|---|
