ICCJ. Decizia nr. 1529/2015. Civil
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1529/2015
Dosar nr. 35002/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 iunie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 20 aprilie 2015 a fost înregistrat, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de reclamantul B.G., împotriva deciziei nr. 592 din 26 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin rezoluţia de la data de 22 aprilie 2015 s-a dispus, potrivit art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.
La data de 22 aprilie 2015 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi, conform rezoluţiei Completului 12 filtru, de la aceeaşi dată, raportul a fost comunicat părţilor la data de 27 aprilie 2015.
Recurentul a formulat un punct de vedere asupra raportului, solicitând admiterea recursului.
Examinând recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 529 din 26 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Înalta Curte reţine următoarele:
Se constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 30 octombrie 2013, sub nr. 35002/3/2013, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei nr. 236404 din 12 ianuarie 2012, privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, pârâta să fie obligată să emită o nouă decizie pentru pensie pentru limită de vârstă, utilizând la calculul punctajului mediu anual stagiul complet de cotizare de 32 ani, 2 luni şi să îi plătească drepturile băneşti restante cuvenite şi neîncasate de la data de 1 ianuarie 2011 la zi.
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine că aceasta se circumscrie materiei litigiilor de muncă/asigurărilor sociale, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect litigii de muncă, rezultă că decizia nr. 592 din 26 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâta Casa de pensii a municipiului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 592 din 26 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 1528/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1530/2015. Civil → |
---|