ICCJ. Decizia nr. 1526/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1526/2015
Dosar nr. 26750/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 4 august 2014, reclamanta G.F. a contestat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, decizia nr. 1182 din 8 mai 2014, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei să emită titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. P., judeţul Dolj, la valoarea de 457.600 RON, cu cheltuieli de judecată.
În drept a invocat dispoziţiile art. 35 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 23 din 12 ianuarie 2015, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
S-a mai reţinut că, în înţelesul prevederilor Legii nr. 10/2001, prin entitate se înţelege unitatea (persoana juridică) obligată la soluţionarea pe fond a notificărilor şi care, la momentul intrării în vigoare a legii, deţinea imobilul pentru care s-a formulat notificarea.
Având în vedere că entitatea învestită cu soluţionarea notificării şi în deţinerea căreia se află imobilul este Primăria Municipiului Craiova, s-a reţinut că pentru soluţionarea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu art. 34 raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013, competenţa revine Tribunalului Dolj, în circumscripţia căruia se află entitatea către care s-a adresat notificarea.
Tribunalul Dolj, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 207 din 17 aprilie 2015, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel Tribunalul Dolj a reţinut că, potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 „dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 luni”.
S-a mai reţinut că în alineatul al doilea al aceluiaşi articol se statuează că "dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni".
În art. 35 alin. (1) se dispune: "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
În art. 35 alin. (2) din lege dispune că "în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor".
În consecinţă, faţă de textele de lege evocate competenţa revine Tribunalului Bucureşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta G.F. a contestat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, decizia nr. 1182 din 8 mai 2014, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei să emită titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. P., judeţul Dolj, la valoarea de 457.600 RON, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.
Cum, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea deciziei nr. 1182 din 8 mai 2014, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în cazul de faţă, entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut şi calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită, respectiv Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi care este enumerată la art. 3 alin. (4) lit. g) din lege.
Faţă de împrejurarea că sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor se află în Bucureşti, sector 1, str. C.F., respectiv, în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1522/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1527/2015. Civil → |
|---|
