ICCJ. Decizia nr. 1522/2015. Civil
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1522/2015
Dosar nr. 1460/1/2015
Şedinţa publică din 5 iunie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 aprilie 2015 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuienţii Oraşul Comăneşti - Unitatea administrativ teritorială şi Primarul oraşului Comăneşti au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5, art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 4700 din 8 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
În motivare s-a arătat că înscrisurile noi, pe care se sprijină cererea de revizuire, sunt de natură a modifica situaţia de fapt reţinută de instanţă prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, în sensul că M.G., autoarea contestatorului E.V.S., având ca moştenitor pe P.G.S., nu a avut niciun drept de moştenire asupra averii imobiliare obiect al notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
S-a mai susţinut că întreaga avere imobiliară a lui D.G. a fost transmisă în timpul vieţii în anul 1902 prin împărţeală de ascendent către fiul N.G., M.G. (Ş./M.) primind prin această împărţeală doar avere mobiliară. Ulterior, prin decesul lui N.G. bunurile imobile au trecut în patrimoniul soţiei supravieţuitoare şi a copiilor. Aşadar, la data preluării abuzive de către stat a imobilelor, acestea aparţineau moştenitorilor lui N.G.
Revizuienţii au mai arătat că au luat cunoştinţă de înscrisurile noi cu prilejul transmiterii acestora de către Direcţia Silvică Bacău, cu adresa din 9 martie 2015 şi ele îndeplinesc condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Cu referire la caracterul de noutate al înscrisurilor, s-a susţinut că actele pe care le invocă revizuienţii nu au fost folosite pe parcursul judecăţii acestei speţe. Înscrisurile au existat la data la care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită, atâta timp cât ele datează din anul 1946 şi chiar din ani mai îndepărtaţi.
Cât priveşte faptul că înscrisurile nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, revizuienţii au susţinut că pe baza actelor de la dosar instanţa a stabilit greşit situaţia de fapt, iar înscrisurile noi vin să contureze o nouă situaţie de fapt, conformă cu realitatea.
Neprezentarea înscrisurilor s-a datorat unor motive obiective, faptului că modul în care a decurs judecata a fost imprevizibil, cât şi împrejurării că, în paralel, între aceleaşi părţi s-a desfăşurat un alt litigiu. Aşadar, au precizat revizuienţii, a existat un concurs de factori care i-a împiedicat să depună actele. Revizuienţii au mai susţinut că nu au putut prevedea necesitatea probării împrejurării referitoare la dreptul de proprietate al lui N.D.G., modalitatea împărţelii averii sale şi faptul că la momentul deposedării terenurile erau în proprietatea copiilor acestuia.
În fine, s-a mai arătat că înscrisurile depuse sunt determinante, având forţă probantă prin ele însele, nesusceptibile de completări sau conformări prin alte mijloace de probă, de natură a evidenţia o altă situaţie de fapt.
În susţinere au fost depuse următoarele înscrisuri: adresa din 9 martie 2015, înregistrată la 11 martie 2015, emisă de Direcţia Silvică Bacău, decizia civilă nr. 4700 din 8 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sentinţa civilă nr. 3041 din 8 octombrie 2007 a Judecătoriei Oneşti, sentinţa civilă nr. 3167 din 22 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Sf. Gheorghe, act de realizare din 5 aprilie 1890, declaraţiune din 19 februarie 1890 a lui A.Ş., înscrisă la Tribunalul Ilfov sub nr. 1186 din 21 februarie 1890, care întăreşte actul de împărţeală din 1872 încheiat între succesorii lui N.G., declaraţiune din 19 februarie a lui D.G., înscrisă la Tribunalul Ilfov sub nr. 1289 din 24 februarie 1890, care întăreşte efectele actului de împărţeală din 1872 încheiat între succesorii lui N.G., actul de vânzare-cumpărare între G.N.G., în calitate de vânzător şi N.D.G., în calitate de cumpărător, încheiat la 1 octombrie 1904 având ca obiect al vânzării şi porţiuni din moşia C., proces verbal din 4 iunie 1919 al Comisiunii de ocol de expropriere Moineşti prin care se expropriază pentru izlaz suprafaţa de 180 ha din moşiile C. şi V., proprietatea lui N.D.G., atestând calitatea de proprietar a lui N.G. (fiul lui D.G.) asupra moşiei C., proces-verbal din 30 septembrie 1922 al Comisiunii de ocol de expropriere referitor la exproprierea unei suprafeţe de 120 ha din pădurea C. - V., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G. pentru completarea islazului comunal atestă calitatea de proprietari ai succesorilor lui N.D.G. asupra moşiei C., calitate existentă în timpul vieţii lui D.G., proces verbal din 30 septembrie 1922 al Comisiunii de ocol de expropriere Moineşti, prin care se expropriază pentru păşune comunală suprafaţa de 12 ha din moşia C. - V., proprietatea moştenitorilor N.D.G., regulament de exploatare al pădurii C. din judeţul Bacău, datat noiembrie 1923, proprietatea fiilor minori ai lui N.D.G. şi anume D., E., I. şi Ne.G., având ca tutore pe mama lor I., care este recunoscută ca reprezentanta legală prin Tribunalul Ilfov, proces-verbal din 30 septembrie 1922 al Comisiunii de ocol de expropriere Moineşti prin care se expropriază pentru izlaz suprafaţa de 37 ha din moşia C. - V., proprietatea moştenitorilor N.D.G., referatul nr. 69/1926 al Consilieratului agricol din care rezultă că s-a expropriat suprafaţa de 12 ha din moşia C., proprietatea succesiunii N.D.G., proces-verbal din 30 septembrie 1922 al Comisiunii de ocol de expropriere Moineşti prin care se expropriază pentru păşune comunală suprafaţa de 12 ha din moşia C. - V., proprietatea moştenitorilor N.D.G., copie după referatul din 12 noiembrie 1922 întocmit de Serviciul Silvic din cadrul Administraţiei Bunurilor succesiunii N.D.G. referitor la situaţia terenurilor cerute a se da ca izlaz comunal din pădurile C., A.-Ci. şi P. - Ag., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., contractul de vânzare-cumpărare pădure pentru tăiere, autentificat din 26 mai 1924 încheiat de I.N.D.G., ca tutore şi uzufructuară legală a minorilor, moştenitorii defunctului P.N.D.G. în ceea ce priveşte pădurea C.-V., regulamentul de exploatare a pădurii V. din judeţul Bacău, datat 1924, proprietatea succesiunii N.D.G., motive de revizuire-recurs împotriva deciziei din 4 mai 1925 de expropriere din moşia C.-V. proprietatea moştenitorilor N.D.G., referat nr. 53/1925 privind stabilirea preţului pentru terenul expropriat din moşia C.-V., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., referatul nr. 54 din 1 august 1929 prin care a fost stabilit preţul terenului expropriat, în suprafaţă de 382 ha, moşia C.-V., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 14 martie 1929 privind aprobarea preţului terenului expropriat din moşia C.-V., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., hotărârea nr. 50 din 28 februarie 1928 a Comitetului Agrar referitoare la exproprierile făcute în moşiile C.-V., A.-Ci. şi P.-Ag., adresa nr. 6788/1929 a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor prin care se solicită Creditului funciar Rural relaţii referitoare la sarcinile moşiei C.-V., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 26 iulie 1929 a Direcţiunii creditului ipotecar către Casa Pădurilor solicitând să i se comunice dacă aceasta are în administrare cele 647 ha pădure expropriate din moşia C.-V., adresa din 26 iulie 1929 a Direcţiunii creditului ipotecar către Secretariatul general al Comitetului Agrar solicitând să i se comunice dacă pentru cele 647 ha pădure supuse exproprierii au primit aviz de la Casa Pădurilor, adresa din 29 iulie 1929 a Creditului Funciar Rural din care reiese că moşia C. era proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 3 august 1929 a Direcţiunii creditului ipotecar prin care a fost fixat preţul exproprierii celor 556 ha din moşia C., adresa din 3 august 1929 a Casei centrale a împroprietăririi privind suma cuvenită exproprierii suprafeţei de 556 ha din moşia C. a moştenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 13 septembrie 1929 a Casei centrale a împroprietăririi privind suma cuvenită exproprierii suprafeţei de 296 ha din moşia C.-V. a moştenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 14 ianuarie 1930 a Creditului Funciar Rural către Tribunalul Bacău - prin care se aduce la cunoştinţă că s-a expropriat moşia C., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G. şi care este ipotecată societăţii pentru suma de 300000 RON, citaţie din 9 ianuarie 1930 a Tribunalului Bacău, secţia I, pentru eliberarea preţului moşiei C. - V. proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., citaţie din 9 ianuarie 1930 a Tribunalului Bacău, secţia I, pentru eliberarea preţului de expropriere a moşiei C., proprietatea minorului defunct N.D.G., a I.N.D.G., ordonanţa nr. 9489 din 5 iulie 1930 prin care se stabileşte eliberarea rentei silvică moştenitorilor defunctului N.D.G., pentru exproprierea suprafeţei de 556 ha din moşia C., adresa din 12 august 1932 a Direcţiei Cadastrului prin care se solicită dosarul exproprierii moşiei C., proprietatea succesiunii N.D.G., actul de expropriere a unei părţi din moşia C. - V. din 5 iulie 1932, proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., procesul-verbal din 15 iulie 1932 al Direcţiei cadastrului întocmit cu ocazia stabilirii limitelor terenului supus exproprierii din moşia C. - V., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 22 noiembrie 1934 a Serviciului agricol al judeţului Bacău prin care se solicită înaintarea referatelor de plată însoţite de tablourile de debit corespunzătoare exproprierilor efectuate din moşiile C., Ci., B., Ag., P., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., copie de pe raportul Avocaturii Statului nr. 632/1935 către ministrul agriculturii şi domeniilor, referitoare la respingerea contestaţiei locuitorilor faţă de lucrările de măsurătoare ale moşiei C., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., avizul din 19 noiembrie 1935 al Consiliului Tehnic al Pădurilor referitor la vânzarea suprafeţei de 67 ha din pădurea V., proprietatea succesiunii N.D.G.C., copie după dispozitivul sentinţei nr. 15 din 14 octombrie 1935 a Tribunalului Bacău prin care a fost respinsă contestaţia făcută locuitorilor din comunele L., C., A. în contra planurilor şi lucrărilor de măsurare şi delimitare a moşiei C. - V., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., procesul-verbal din ianuarie 1936 al Comitetului local pentru reforma agrară din comuna Moineşti prin care se pune în discuţie exproprierea moşiei V. proprietatea succesiunii N.D.G., memoriul locuitorilor din satele V. şi H., com. Moineşti referitor la exproprierea moşiei V., proprietatea moştenitorilor succesiunii N.D.G., copie după M. Of. nr. 72/26.03.1936 unde apare publicat Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 574 din 20 martie 1936 prin care se aprobă vânzarea unor suprafeţe din pădurile C.- Ş., Ci., Ag., proprietatea succesiunii N.D.G., adresa din 17 mai 1937 a Direcţiunii Aplicării Reformei Agrare către directorul Serviciului Agricol Bacău, referitoare la exproprierea moşiei C., proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G., studiu de transformare în păşune împădurită a suprafeţei de 67,14 ha din pădurea V., vândută, de la succesiunea N.D.G.C. (an 1937), adresa din 28 ianuarie 1937 a Direcţiei Cadastrului prin care se comunică dispozitivul sentinţei nr. 15 din 14 octombrie 1935 şi a deciziei din 20 mai 1936, din care rezultă că moşia C.V. era proprietatea succesiunii N.D.G., contract de arendare încheiat în anul 1944 între Administraţia Bunurilor succesiunii N.D.G.C. şi primarul comunei urbane Moineşti referitor la arendarea unei suprafeţe din pădurea V., proprietatea succesiunii N.D.G., notificare către Prefectura judeţului Bacău nr. 1048 din 20 aprilie 1945 formulată de procurorul P.P. în numele doamnei I. (Io.) N.G.C., D.N.G.C., E.N.G.C. şi N.N.G.C., proprietarii domeniilor păduroase C.-V., Ci., B., Ag., P. din judeţul Bacău, relaţiunile şi propunerile inspectorului silvic G.C. formulate în data de 17 mai 1919 privitoare la exproprierea pentru islazuri din pădurile C. - V., proprietatea domnului N.D.G., procesul verbal din 27 decembrie 1945 al Comitetului local pentru reforma agrară din comuna Moineşti prin care s-a expropriat întreaga moşie V., în suprafaţă totală de 480 ha, proprietatea moştenitorilor defunctului N.D.G. şi adresa memoriu datată 16 aprilie 1946 formulată de P.P. către preşedintele comisiei judeţene de îndrumători pentru reforma agrară referitoare la exproprierea pădurii C. - V., proprietatea succesorilor N.D.G.
Prin decizia nr. 4700 din 8 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Comăneşti împotriva deciziei nr. 59 din 26 martie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost casată decizia recurată şi sentinţa nr. 931 A din 23 mai 2007 a Tribunalului Bacău, secţia civilă, şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.
Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul”.
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanţă de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o instanţele anterioare, pronunţă o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care se rejudecă fondul după casare. per a contrario, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că, în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită a fost admis recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Comăneşti împotriva deciziei nr. 59 din 26 martie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost casată decizia recurată şi sentinţa nr. 931 A din 23 mai 2007 a Tribunalului Bacău, secţia civilă, şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
În cauză, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii date în recurs, decizie prin care recursul a fost admis, iar hotărârile pronunţate anterior casate cu trimitere spre rejudecare, fără a se putea reţine faptul că instanţa de recurs a pronunţat ea însăşi o hotărâre asupra fondului pricinii.
Aşa fiind, se reţine că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazul de revizuire invocat de revizuienţi devine inutilă.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire formulată de revizuienţii Oraşul Comăneşti - Unitatea administrativ teritorială şi Primarul oraşului Comăneşti va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienţii Oraşul Comăneşti - Unitatea administrativ teritorială şi Primarul oraşului Comăneşti împotriva deciziei nr. 4700 din 8 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 iunie 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 1521/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1526/2015. Civil → |
---|