ICCJ. Decizia nr. 1595/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1595/2015
Dosar nr. 542/64/2014
Şedinţa publică de la 10 iunie 2015
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub număr de dosar 542/64/2014, contestatoarea P.R.V.R. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii SC R.C.C. SA Oituz, SC B. SRL Dărmăneşti, SC G.C. SRL Piatra Neamţ, Comisariatul pentru Societatea Civilă - Inspectoratul Judeţean Bacău, P.C., P.I.O. şi P.P.V.E.A., contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 43/Ap din 4 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 12454/62/2012, solicitând casarea acesteia şi admiterea apelului împotriva Sentinţei civile nr. 124/C/2013 pronunţată de Tribunalul Braşov.
În motivarea contestaţiei în anulare a fost invocată neîndeplinirea procedurii de citare cu contestatoarea pentru termenul de judecată din data de 4 februarie 2014, nerespectarea dispoziţiilor art. 6, 13, 14, 17 din convenţie şi ale art. 1 din Protocolul 1 Adiţional la Convenţie. Contestatoarea a susţinut, în esenţă, că nu a primit nicio citaţie pentru termenul de judecată, formularul aflat la dosar fiind justificativ şi era destinat pentru Statele Unite ale Americii, nu pentru Canada.
Cu privire la fondul cauzei s-a susţinut că SC B. SRL Dărmăneşti este creată prin interpuşi rude până la gradul IV, cu scopul de a frauda interesele societăţii R.C.C. SA şi a acţionarilor şi că înscrisurile noi descoperite se referă la încălcarea unor norme legale imperative sancţionate cu nulitatea absolută.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 41/Ap din 19 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.R.V.R. împotriva Deciziei civile numărul 43/Ap din 04 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul numărul 12454/62/2012.
A fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma plăţii onorariului de avocat solicitată de intimatul P.C..
A fost obligată contestatoarea P.R.V.R. la plata către intimaţii SC B. SRL Dărmăneşti şi SC G.C. SRL Piatra Neamţ a sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea formulată de intimatul P.C. de reducere a onorariului de avocat în apel achitat de intimaţii SC B. SRL Dărmăneşti şi SC G.C. SRL Piatra Neamţ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că se poate exercita calea de atac a contestaţiei în anulare numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, neputând fi exercitată în paralel cu apelul sau recursul, dat fiind faptul că motivele de contestaţie pot fi formulate numai dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, astfel cum prevede art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Ca urmare, în condiţiile în care părţile au exercitat calea de atac a recursului, care nu a fost încă soluţionat, exercitarea concomitentă a contestaţiei în anulare este inadmisibilă, contrară dispoziţiilor legale menţionate.
Din probele administrate în cauză rezultă că împotriva aceleiaşi Decizii nr. 43/Ap/4 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 12454/62/2012, au fost exercitate în paralel atât calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi prezenta contestaţie în anulare, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 317 C. proc. civ., Curtea de Apel Braşov a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.R.V.R. împotriva Deciziei civile nr. 43/Ap din 4 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 12454/62/2012.
În condiţiile respingerii ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, s-a arătat că analizarea pe fond a motivelor contestaţiei nu mai este posibilă.
Reţinând culpa procesuală a contestatoarei P.R.V.R., în temeiul art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii SC B. SRL Dărmăneşti şi SC G.C. SRL Piatra Neamţ, în cuantum de 2.500 lei reprezentând onorariu de avocat.
În condiţiile în care în calea de atac a contestaţiei în anulare, intimatul P.C. nu a solicitat, în temeiul art. 6 din O.G. nr. 51/2008 ajutor public judiciar sub forma plăţii onorariului pentru asigurarea reprezentării sale în proces, s-a apreciat că o astfel de cerere nu poate fi admisă după închiderea dezbaterilor.
Pe de altă parte, s-a constatat că acesta nu a fost obligat, prin decizia pronunţată, la plata de cheltuieli de judecată. Dacă cererea de acordare a ajutorului public judiciar la care se face referire în cuprinsul concluziilor scrise priveşte cheltuielile de judecată la care a fost obligat în Dosarul nr. 12454/62/2012, s-a reţinut că o astfel de cerere nu poate fi admisă în contestaţia în anulare, fiind formulată într-un dosar distinct. Pentru aceste motive s-a arătat că nu se impune repunerea pe rol a cauzei, în vederea soluţionării cererii de acordare a ajutorului public judiciar, aceasta fiind soluţionată prin decizia pronunţată.
S-a mai reţinut că în cauză intimatul P.C. nu a formulat nicio cerere scrisă potrivit art. 14 din O.G. nr. 51/2008 şi nu a depus la dosar înscrisuri doveditoare ale stării sale materiale şi ale familiei sale.
În condiţiile în care intimatul P.C. nu a fost obligat în calea de atac a contestaţiei în anulare la plata de cheltuieli de judecată, cererea sa de reducere a onorariului de avocat achitat de intimaţii SC B. SRL Dărmăneşti şi SC G.C. SRL Piatra Neamţ a fost apreciată ca fiind lipsită ce interes, astfel că aceasta a fost respinsă.
În termen legal, împotriva deciziei menţionate, P.R.V.R. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 1, 3, 5, 6, 7, 8 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În argumentarea recursului, a susţinut, în esenţă, că judecata apelului s-a realizat cu neîndeplinirea formelor legale de îndeplinire a procedurii de citare, fiind incidente dispoziţiile art. 105 - 108 C. proc. civ.
Totodată, arată că nu i-a fost comunicată hotărârea pronunţată în apel, astfel că în condiţiile în care celelalte părţi au formulat recurs în Dosarul nr. 12454/62/2012, P.R.V.R. nu a putut să-şi valorifice acest drept prevăzut de art. 21 din Constituţie, fiindu-i încălcate drepturile fundamentale prevăzute de Convenţia Europeană a drepturilor Omului.
Astfel, având domiciliu în Canada arată că trebuia să fie citată cu respectarea procedurilor prevăzute de codul de procedură civilă şi de Convenţia de la Haga din 1968.
În aceste condiţii se impune şi anularea actelor următoare, în temeiul art. 106.
Curtea de Apel Braşov, apreciază recurenta nu a dispus îndreptarea neregularităţilor săvârşite şi a trecut "forţat" la judecată, fără a avea procedura legală de citare şi comunicare şi fără a ţine cont de drepturile sale constituţionale.
În opinia recurentei, respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare este o utopie şi reprezintă continuarea aceluiaşi tratament discriminator la Curtea de Apel Braşov, aceasta neavând la bază argumente logice şi juridice care să poată fi concludente.
De asemenea, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, respingerea cererii de ajutor public judiciar, confirmă, fără dubiu, că judecata la Curtea de Apel Braşov nu este conformă cu ordinea de drept şi bună-credinţă, această instanţă judecând cu părtinire şi cu o profundă lipsă de imparţialitate.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pe fond admiterea cererii introductive.
Intimata SC B. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.
Intimatul P.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, admiterea recursului declarat de P.R.V.R., astfel cum acesta a fost formulat.
De asemenea, prin întâmpinare, intimata SC R.C.C. SA a solicitat admiterea recursului, susţinând în esenţă că procedura de citare cu P.R.V.R. a fost viciată şi nelegală, fiind lovită de nulitate absolută, fiind încălcat principiul contradictorialităţii şi rolului judecătorului în aflarea adevărului.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, ţinând cont, totodată, şi de apărările intimaţilor formulate prin întâmpinările aflate la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, motiv pentru care, acesta va fi respins pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că obiectul recursului de faţă îl reprezintă Decizia civilă nr. 41/Ap din 19 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.R.V.R. împotriva Deciziei civile nr. 43/Ap din 04 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul numărul 12454/62/2012, decizie prin care s-a soluţionat apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 124/C/2013 a Tribunalului Braşov.
Potrivit art. 319 C. proc. civ., contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
În speţă, contestaţia în anulare a fost soluţionată de Curtea de Apel Braşov, prin urmare, de instanţa care a pronunţat decizia a cărei anulare s-a solicitat, astfel că recurenta în mod nejustificat a înţeles să invoce incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 1 şi 3 C. proc. civ. care vizează alcătuirea instanţei şi încălcarea normelor de competenţă.
Verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare faţă de contestatoarea P.R.V.R. (fila 86 din dosarul de contestaţie) se constată că aceasta a fost citată pentru termenul de judecată din 12 ianuarie 2015 (termen la care instanţa a rămas în pronunţare), la sediul ales din România la Cabinetul de Avocat A.V., situat în Bacău, strada V., judeţ Bacău, "declarat" expres de către contestatoare "pentru uşurarea actelor de procedură civilă" prin precizările depuse la data de 21 noiembrie 2014, ceea ce este de natură să demonstreze lipsa de temei legal a susţinerilor recurentei.
De altfel, contestatoarea a fost citată şi prin e-mail, conform art. 86 alin. (3) C. proc. civ. inclusiv pentru termenul din 12 ianuarie 2015, P.R.V.R. confirmând primirea actelor de procedură şi transmiţând la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de SC B. SRL, precum şi concluzii scrise la data de 16 ianuarie 2015, în condiţiile în care la 12 ianuarie 2015 Curtea de Apel Braşov amânase pronunţare pentru data de 19 ianuarie 2015.
Prin urmare, în cauză, au fost respectate drepturile procesuale ale contestatoarei, fiind nefondate criticile formulate sub acest aspect.
În raport de cele reţinute, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi invocat de recurentă nu-şi găseşte incidenţa în speţă.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat vizează nemotivarea hotărârii, precum şi motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, motivarea fiind clară şi concisă, argumentele instanţei constituindu-se într-o înlănţuire logică a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia adoptată, decizia instanţei de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Criticile recurentei nu susţin nici contradictorialitatea sau motivarea străină de natura pricinii, iar simpla nemulţumire a recurentei-contestatoare cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţă a susţinerilor formulate de către contestatoare, sunt aspecte care nu justifică invocarea motivului de recurs instituit de prevederile pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.
Deşi recurenta a invocat în drept motivul de nelegalitate instituit de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că indicarea acestuia are un caracter pur formal, întrucât textul legal menţionat vizează situaţiile în care instanţa procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecăţii cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind clare şi precise, dar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamanta îşi exprimă nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată fără a argumenta în ce constată nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva textului legal invocat, criticând, în realitate, aplicarea greşită a legii.
Este de reţinut că legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Indiferent de temeiul de drept pe care se întemeiază (art. 317 sau art. 318 C. proc. civ.), contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de textele de lege anterior menţionate, numai împotriva deciziilor irevocabile.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În acest context juridic s-a reţinut în mod legal că se poate exercita calea de atac a contestaţiei în anulare numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, neputând fi exercitată în paralel cu apelul sau recursul, dat fiind faptul că motivele de contestaţie pot fi formulate numai dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, astfel cum prevede art. 317 alin. (1) C. proc. civ. pe care s-a întemeiat contestaţia în anulare.
În condiţiile în care părţile au exercitat calea de atac a recursului, care nu era încă soluţionat, s-a reţinut în mod corect că exercitarea concomitentă a contestaţiei în anulare este inadmisibilă, contrară dispoziţiilor legale menţionate.
Aşa fiind, faţă de corecta soluţionare a contestaţiei în anulare pe excepţia inadmisibilităţii, analizarea pe fond a motivelor contestaţiei au rămas de prisos, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Nemulţumirea recurentei cu privire la soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 320 alin. (2), art. 322 şi art. 324 C. proc. civ. formulată de o altă parte (intimatul P.C.), precum şi la soluţionarea cererii de ajutor public judiciar formulată în cadrul contestaţiei în anulare de către intimatul P.C., este lipsită de interes, nefiind îndeplinită condiţia ca interesul să fie personal şi direct, deoarece folosul practic ce putea fi obţinut în urma demersului judiciar iniţiat nu o viza pe recurenta în cauză.
Fără a reitera considerentele expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) nu a fost demonstrată şi astfel cum s-a arătat, instanţa a cărei hotărâre este recurată a dat o corectă eficienţă dispoziţiilor legale şi principiilor de drept incidente speţei.
Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că decizia recurată se află la adăpost de orice critică, va respinge recursul declarat de recurenta P.R.V.R. împotriva Deciziei civile nr. 41/Ap din 19 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat, menţinând decizia recurată, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta P.R.V.R. împotriva Deciziei civile nr. 41/Ap din 19 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1749/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 396/2015. Civil → |
|---|
