ICCJ. Decizia nr. 1749/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1749/2015
Dosar nr. 208/46/2014
Şedinţa publică de la 24 iunie 2015
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 martie 2014 revizuenta SC D.M. SRL a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 2582 din 22 martie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în Dosarul nr. 23878/302/2012.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că prin Decizia civilă nr. 318 din 8 martie 2012 a Tribunalului Vâlcea a fost admis recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 9975 din 11 octombrie 2011 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a fost modificată în parte sentinţa şi a fost obligată SC M.R.L. IFN la plata către SC V.S. SRL a sumei de 40.898, 27 lei cu titlul de despăgubiri şi cheltuieli de judecată, deşi s-a invocat excepţia puterii de lucru judecat pe calea recursului exercitat împotriva Sentinţei civile nr. 2582 din 22 martie 2013 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 23878/302/2012.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Intimata R.L. IFN SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii, solicitând admiterea excepţiei şi, în consecinţă, respingerea cererii de revizuire, ca tardiv formulată, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 43/R-CONT din 13 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta SC D.M. SRL împotriva Sentinţei nr. 2582 din 22 martie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în Dosarul nr. 23878/302/2012.
Pentru a decide astfel, din verificarea informaţiilor de pe portalul instanţelor, Curtea de Apel Piteşti a constatat că revizuenta a declarat recurs împotriva sentinţei, ce formează obiectul revizuirii deduse judecăţii, la data de 31 mai 2013, apreciind astfel că cel mai târziu la data respectivă se putea considera comunicată Sentinţa civilă nr. 2582 din 22 martie 2013 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, moment din care a început să curgă termenul de revizuire de o lună.
Întrucât cererea de revizuire dedusă judecăţii a fost formulată la data de 14 martie 2014, instanţa a constatat nerespectarea termenului de o lună, motiv pentru care, a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire.
Împotriva Deciziei nr. 43/R-CONT din 13 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta SC D.M. SRL Bucureşti a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
După un scurt istoric al cauzei, în argumentarea recursului, revizuenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 324 pct. 1 C. proc. civ.
Aceasta întrucât, susţine recurenta, având în vedere regula ce stabileşte ordinea exercitării căilor de atac, termenul de o lună a început să curgă de la data pronunţării Deciziei nr. 685 din 17 februarie 2014 a Tribunalului Bucureşti, în Dosarul nr. 23878/302/2012 şi, prin urmare, cererea de revizuire formulată la data de 14 martie 2014 a fost promovată înlăuntrul termenului de o lună de zile defipt de lege.
În plus, susţine recurenta, în dispozitivul deciziei atacate se arată că aceasta este irevocabilă, însă dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. dispun expres că în situaţia revizuirii cerute pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul.
Ca atare, apreciază că Decizia nr. 43/R-Cont din 13 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 208/46/2014, este nelegală, motiv pentru care, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 C. proc. civ.
Intimata SC R.L. IFN SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, motivat de împrejurarea că recursul a fost formulat împotriva unei decizii irevocabile, solicitând admiterea excepţiei şi, în consecinţă, respingerea recursului, ca inadmisibil.
Înalta Curte, analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) şi art. 299 cu referire la prevederile 322 alin. (1) pct. 7 şi art. 328 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata SC R.L. IFN SA prin întâmpinare, constată că aceasta nu este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge excepţia invocată, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ. "sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum şi cele date în apel".
Potrivit prevederilor alin. (1) al art. 328 C. proc. civ.: "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar conform alin. (2) al aceluiaşi text legal: "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă".
Prin urmare, hotărârile pronunţate în recurs ale curţilor de apel, ale tribunalelor, chiar dacă se revizuiesc în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (cum este situaţia de faţă), sunt supuse recursului, neputând fi primite susţinerile intimatei formulate în argumentarea admiterii excepţiei inadmisibilităţii prezentului recurs.
Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:
Conform dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1, 2 şi 7 C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.
În speţă, recurenta-revizuentă apreciază în mod greşit că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 324 pct. 1 C. proc. civ., susţinând că termenul de o lună a început să curgă de la data pronunţării Deciziei nr. 685 din 17 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. 23878/302/2012 şi, prin urmare, cererea de revizuire formulată la data de 14 martie 2014 ar fi fost promovată înlăuntrul termenului de o lună de zile defipt de lege.
Aceasta întrucât, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu este Decizia nr. 685 din 17 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. 23878/302/2012, ci Sentinţa civilă nr. 2582 din 22 martie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în Dosarul nr. 23878/302/2012.
În acest context, instanţa de revizuire a reţinut în mod corect că legea nu impune cerinţa de a se fi exercitat mai întâi calea de atac a recursului, înainte de a se recurge la calea de atac a revizuirii, o atare soluţie fiind justificată de faptul că spre deosebire de recurs, care, în principiu, urmăreşte remedierea erorilor de drept, revizuirea are drept scop, de regulă, îndreptarea erorilor în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea definitivă, cele două căi de atac fiind complementare şi, prin urmare, putând fi fi exercitate concomitent.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
În cauză, hotărârea a cărei anulare s-a solicitat este Sentinţa civilă nr. 2582 din 22 martie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în Dosarul nr. 23878/302/2012, iar termenul legal de o lună de la comunicare prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă cel mai târziu de la 31 mai 2013, dată la care partea a înţeles să declare recurs împotriva sentinţei ce a format obiectul revizuirii, întrucât cel mai târziu la data respectivă se poate considera comunicată Sentinţa civilă nr. 2582 din 22 martie 2013 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aspecte ce au fost reţinute cu justeţe şi de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În condiţiile în care cererea de revizuire a fost formulată la data de 14 martie 2014, revizuenta a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de textul legal menţionat, împrejurare în raport de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte nu au mai fost analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării cererii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Nu în ultimul rând, este de menţionat că, în pofida menţiunilor cu privire la calea de atac făcute în cuprinsul unei hotărâri, potrivit art. 261 pct. 7 C. proc. civ., esenţială este calea de atac recunoscută de lege.
Astfel, simpla susţinere a recurentei-revizuente în sensul că în dispozitivul deciziei recurate se arată că aceasta este irevocabilă, însă dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. dispun expres că în situaţia revizuirii cerute pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, nu poate duce în mod automat la admiterea prezentului recurs în sensul dorit de recurentă, câtă vreme prin această menţiune părţii nu i s-a creat vreun prejudiciu procesual.
În plus, calea de atac este dată de lege, nu de judecător, iar atunci când instanţa, în aplicarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., menţionează în mod greşit în hotărâre calea de atac ori termenul în care aceasta poate fi exercitată (în speţă "irevocabilă"), părţilor le este deschisă calea de atac îngăduită de lege, iar nu cea eronat arătată de către judecător.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de nelegalitate instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal interpretând şi aplicând corect legea, dând o corectă eficienţă textelor de lege incidente în speţă, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică.
Pentru toate argumentele care preced, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC D.M. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 43/R-CONT din 13 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, menţinând decizia recurată, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge recursul declarat de recurenta SC D.M. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 43/R-CONT din 13 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1759/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1595/2015. Civil → |
|---|
