ICCJ. Decizia nr. 1637/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1637/2015
Dosar nr. 6491/63/2010**
Şedinţa din camera de consiliu din 16 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06 mai 2010, pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta F.L. a solicitat în contradictoriu pe pârâtul Tribunalul Dolj, obligarea acestuia la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că beneficiază de sporul pentru stres şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizaţia brută lunară prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în cuantumul net calculat la data întocmirii raportului de expertiză în perioada septembrie 2004 - 01 februarie 2007 şi în continuare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Sentinţa nr. 1670/2008 a Tribunalului Dolj, pronunţată în Dosarul nr. 18877/63/2007, a fost admisă acţiunea sa şi obligat pârâtul să îi plătească sporul de 50% pe perioada septembrie 2004 - 01 februarie 2007 şi în continuare . Pentru a putea beneficia de acest spor la pensie, pârâtul trebuie să îi elibereze şi să înainteze o astfel de adeverinţă la Casa judeţeană de pensii.
Prin Sentinţa nr. 8623 din data de 08 iunie 2011, Tribunalul Dolj a respins acţiunea reclamantei reţinând că aceasta a fost angajată a Tribunalului Dolj, ca personal auxiliar de specialitate, până la data de 01 mai 2007, dată de la care i-au fost stabilite drepturile de pensie de serviciu.
Conform adresei nr. 1061/16A din 10 mai 2011 a Tribunalului Dolj - Compartiment contabilitate sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, nu a făcut parte din salariul de bază brut lunar al reclamantei la data pensionării, astfel că nu poate fi avut în vedere nici la actualizările ulterioare.
Prin Decizia civilă nr. 3129 din 28 martie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond cu motivarea că instanţa era datoare să dea calificarea juridică exactă cererii de chemare în judecată precizată şi să pună în discuţia părţilor, dincolo de termenii folosiţi de titularul cererii, orice împrejurări de fapt şi de drept chiar dacă nu sunt cuprinse în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare, având în vedere evenimentele legislative care au avut loc în intervalul cuprins între data introducerii acţiunii şi pronunţarea sentinţei.
În rejudecare, prin sentinţa civilă 5100/0810.2014 Tribunalul Dolj a admis cererea precizată formulata de reclamanta F.L. împotriva pârâtului Tribunalul Dolj. A obligat pârâtul Tribunalul Dolj să elibereze reclamantei adeverinţe tip prevăzute de normele metodologice de aplicare a legii 567/2004 pentru stabilirea şi actualizarea pensiei de serviciu a contestatoarei începând cu 1 mai 2007 cu includerea sporului de 50% acordat prin Sentinţa nr. 1670 din 24 martie 2008 a Tribunalului Dolj pronunţată în Dosarul nr. 18877/63/2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Tribunalul Dolj, iar prin Decizia civilă nr. 1776 din 12 decembrie 2014, Curtea de Apel Craiova a admis calea de atac, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că prima instanţă nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut trage o concluzie justă cu privire la raporturile de drept deduse judecăţii, aşa cum au fost delimitate clar şi prin decizia de casare. Aşa cum rezultă din considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond s-a rezumat la a face o succesiune în timp a Legii 567/2004 cu trimitere la dispoziţiile O.U.G. nr. 100/2007, procedând la o evaluare generală a situaţiei de drept şi de fapt.
Întrucât sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., prin nerespectarea indicaţiilor date prin decizia Curţii de Apel Craiova, s-a constatat că subzistă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1980 din 28 aprilie 2015, pronunţată în cel de-al treilea ciclu procesual, Tribunalul Dolj a admis excepţia de necompetenţă materială. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, după a doua casare în favoarea Curţii de Apel Craiova. A constatat că în cauza s-a ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat din oficiu judecarea cauzei. A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
La adoptarea soluţiei, Tribunalul Dolj a reţinut că art. 312 alin. (61), din Vechiul C. proc. civ., introdus prin Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, care în art. 30 prevede: "Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. (5) sau (6), intervine o nouă casare în aceeaşi cauză, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile."
De asemenea, s-a reţinut că prin Decizia nr. 21 din 12 iunie 2006 pronunţată într-un recurs în interesul legii Înalta Curte a statuat că, în recurs, casarea cu trimitere în materia conflictelor de muncă poate fi dispusă numai în situaţiile prevăzute expres şi limitativ în art. 81 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 168/1999, precum şi în cazul în care prima instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
Tribunalul a constatat că în prezenta cauză nu s-ar fi impus casarea cu trimitere deoarece nu se regăsesc situaţiile prevăzute de textul legal.
În ambele cicluri procesuale instanţa de control judiciar s-a raportat la dispoziţiile art. 312 alin 5 teza 1 ["instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului (...)"].
Incidenţa motivului de casare, prevăzut de art. 312 alin. (5), urmată de trimiterea dosarului către instanţa de fond, nu putea fi invocată pentru a doua oară, mai ales că circumstanţierea fondului cauzei prin ceea ce acesta presupune fapte şi împrejurările deduse judecăţii, se face de către judecător în limita legii şi a competenţelor sale profesionale. În aceste condiţii este de aşteptat ca identificarea unor fapte şi împrejurări într-un dosar dedus judecăţii, care să conducă la ideea că judecătorul de primă instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, se poate transforma într-o preocupare perpetuă a instanţei de control judiciar.
Asupra sesizării de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 20 C. proc. civ. există conflict de competenţă (1) când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi pricină; (2) când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.
Prin urmare, pentru existenţa conflictului negativ de competenţă este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, şi anume: să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină (aceleaşi părţi, obiect şi cauză), instanţele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competenţă să fie reciproce, cel puţin una din aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă.
În cauza de faţă nu s-a ivit un conflict între două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa, pentru a fi întrunite condiţiile art. 22 C. proc. civ.
Numai Tribunalul Dolj, în al treilea ciclu procesual, a considerat că nu este competent să soluţioneze cauza pe fond, urmare a admiterii recursului şi trimiterii cauzei spre rejudecare.
Dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., aplicabile în cauză, prevăd în mod clar că, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Aşadar, în temeiul dispoziţiilor mai sus evocate, tribunalul trebuia să respecte hotărârea instanţei de casare, prin care a fost dezlegată o problemă de drept, întrucât dispoziţiile acesteia sunt obligatorii pentru instanţa de trimitere.
Faţă de cele ce preced, urmează a se constata că nu a intervenit un conflict negativ de competenţă, iar cauza va fi trimisă pentru continuarea judecăţii la Tribunalului Dolj.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.
Trimite cauza pentru continuarea judecăţii la Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2015.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1635/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1640/2015. Civil → |
|---|
