ICCJ. Decizia nr. 1656/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1656/2015
Dosar nr. 1238/2/2015
Şedinţa publică din 17 iunie 2015
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1680 din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării silite şi a constatat nul recursul declarat de reclamanţi C.T., C.M. şi O.D. împotriva Deciziei civile nr. 674/ A din 02 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 17937/303/2009/a1 în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi C.Ş. şi V.M.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ., „la cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)”.
Deşi textul legal citat nu precizează în mod expres, este evident că prima dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o cerere de suspendare a executării să fie admisibilă, presupune ca cererea de suspendare să aibă ca obiect o hotărâre susceptibilă de executare, altfel spus, o hotărâre prin care au fost stabilite obligaţii în sarcina părţii care formulează cererea de suspendare.
S-a reţinut că recurenţii au solicitat suspendarea executării unei decizii civile prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul împotriva încheierilor din 17 februarie 2014 şi 20 martie 2014, fără a fi stabilită în sarcina lor vreo obligaţie a cărei executare să poată fi suspendată.
S-a mai reţinut că, prin cererea de recurs, sunt invocate motive care nu pot fi încadrate în art. 304 C. proc. civ. şi, cum nu s-au constatat, din oficiu, motive de ordine publică se impune, în raport de art. 3021, art. 3041 şi art. 306 C. proc. civ., constatarea nulităţii recursului.
La data de 27 februarie 2015, recurenţii C.T., O.D. şi C.M. au formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 1680 din 12 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel București, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, înregistrată sub nr. 1238/2/2015.
Prin Decizia nr. 473 din 14 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1680 din 12 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 17937/303/2009/a1 formulată de revizuienţii C.T., O.D. şi C.M.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 1, 2, 5 C. proc. civ., că decizia atacată pe calea revizuirii nu face parte din categoria celor ce sunt supuse acestei căi de atac întrucât nu este o hotărâre care să fi evocat fondul cauzei şi că, şi în condiţiile în care s-ar trece peste acest aspect, motivele invocate prin cererea de revizuire nu pot fi încadrate în niciuna din ipotezele reglementate prin art. 322 C. proc. civ.
Împotriva Deciziei nr. 473 din 14 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, revizuienţii C.T., O.D. şi C.M. au declarat recurs. Recurenții-revizuenți au susținut, în esenţă, că „nu au fost îndeplinite condiţiile legale de judecare” şi că revizuientului C.T. nu i-a fost acordat suficient timp în cadrul dezbaterilor pentru a-şi susţine cauza.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la data de 12 mai 2015 fiind fixat termen pentru soluţionare la 17 iunie 2015.
Înalta Curte, la termenul din 17 iunie 2015 a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului pe care o va admite şi va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. statuează că sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Potrivit art. 328 alin . ( 1 ) C. proc. civ. , „ Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.”
Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii - consacrat de dispoziţiile art. 129 din Constituţie - potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în afara acestora neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Totodată, este de reţinut că normele procesuale privind sesizarea instanţei judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limita competenţelor atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului statuat prin art. 126 din Constituţie.
În speţă, cererea de revizuire a fost formulată împotriva Deciziei nr. 1680 din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost constatat nul recursul declarat de reclamanţi C.T. , C.M. şi O.D. , decizie care, fiind irevocabilă, în sensul art. 377 alin. ( 2 ) pct. 4 C . proc . civ. , nu mai poate fi supusă unui nou recurs.
Pe cale de consecinţă şi în raport de dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. , nici Decizia nr. 473 din 14 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire formulată împotriva unei decizii irevocabile nu mai poate fi spusă vreunei căi de atac, fiind, la rândul său, irevocabilă.
Cum împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea cererii de revizuire, revizuienţii au declarat recurs, eludând prevederile legale menţionate privind posibilitatea de a declara recurs, Înalta Curte, pentru considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuienţii C.T., C.M., şi O.D. împotriva Deciziei nr. 473 din 14 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1673/2015. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1584/2015. Civil → |
|---|
