ICCJ. Decizia nr. 1643/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1643/2015
Dosar nr. 8309/109/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 16 iunie 2015
Deliberând asupra recursului de faţa, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 100 din data de 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul N.V. împotriva Sentinţei nr. 1525 din data de 18 septembrie 2014 a Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 8309/109/2013.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs reclamantul N.V., invocând în drept dispoziţiile art. 485 şi urm. C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv plata indemnizaţie lunare reparatorii conform prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 a revoluţiei române din decembrie 1989, începând cu data de 1 ianuarie 2012 până la data rămânerii definitive a hotărârii şi plata dobânzii legale aferente acestei sume.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.
În speţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 100 din data de 21 ianuarie 2015, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul N.V. împotriva Sentinţei nr. 1525 din data de 18 septembrie 2014 a Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Decizia este definitivă.
Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive „hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar dispoziţiile art. 483 alin. 2 teza finală C. proc. civ. prevăd că „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
O hotărâre judecătorească nu poate ti atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Textele procedurale enunţate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mat pronunţat faţă de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.
Faţă de considerentele expuse, Decizia nr. 100 din data de 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de reclamantul N.V., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul N.V. , domiciliat în Piteşti, judeţul Argeş, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de pensii Argeş, cu sediul în Piteşti, str. I. Brătianu nr. 38, judeţul Argeş împotriva Deciziei nr. 100 din data de 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1633/2015. Civil. Rectificare carte funciară.... | ICCJ. Decizia nr. 1654/2015. Civil → |
|---|
