ICCJ. Decizia nr. 1667/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1667/2015
Dosar nr. 656/46/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 13 din 2 februarie 2015 a admis cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., formulată de SC F. SRL împotriva Deciziei civile nr. 510 din 2 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Argeş, a anulat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, considerând-o potrivnică şi că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 208 din 3 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş, Secţia civilă.
Prin Decizia definitivă nr. 510 din 2 iunie 2014 Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantului Municipiul Câmpulung şi a dispus evacuarea pârâtei SC F. SRL din spaţiul ce face obiectul contractului de închiriere din 2008.
Împotriva sentinţei civile nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declarat recurs intimatul Municipiul Câmpulung, fiind comunicate motivele de recurs.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 27 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4, la data de 28 aprilie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ..
Potrivit dovezilor aflate la filele 31, 32, 37-40 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar în data de 19 mai 2015 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului, în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., acesta arătând că recursul este admisibil, întrucât dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. lasă loc la interpretări iar dreptul de a exercita calea de atac nu îi poate fi suprimat, cu atât mai mult cu cât calea de atac a fost menţionată în dispozitivul hotărârii atacate. A solicitat să se facă aplicarea art. 457 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 513 alin. (6) teza I din C. proc. civ. prevăd că dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.
Aceste din urmă dispoziţii, cu valoare de excepţie, trebuie raportate şi interpretate coroborat cu cele ale art. 513 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Astfel, ipoteza reglementată de alin. (6) are în vedere exclusiv situaţia în care hotărârea supusă revizuirii este ea însăşi susceptibilă de a fi atacată.
Altfel spus, legiuitorul a menţionat prin acest text - art. 513 alin. (6) - calea de atac a recursului cu semnificaţia suprimării căii de atac a apelului, pentru ipotezele în care această cale de atac s-ar putea exercita anterior recursului, iar nu pe aceea a instituirii unei noi căi de atac, în situaţia în care aceasta nu ar fi prevăzută, ceea ce ar contraveni principiului legalităţii şi unicităţii căii de atac şi ar crea, contrar intenţiei legiuitorului, un nou grad de jurisdicţie.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010- privind Noul C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)- i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu având ca obiect evacuarea pârâtei SC F. SRL din spaţiul ce face obiectul unui contract de închiriere, cererea de evacuare fiind prevăzută la art. 94 lit. d) din Legea nr. 134/2010.
Faţă de cele sus menţionate, Decizia civilă nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părţile hotărârii prevăzute de dispoziţiile art. 461 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Prin urmare, textul consacră principiul legalităţii căilor de atac; în speţă, menţionarea inexactă din dispozitiv a dreptului la recurs nu are nici un efect asupra inexistenţei dreptului părţii de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Dispoziţiile art. 457 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă de vreme ce Decizia civilă nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză nu este supusă niciunei căi de atac.
În acest context al analizei, nu ar putea să curgă de la data comunicării deciziei prin care s-a respins ca inadmisibil recursul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 457 alin. (3) teza finală şi cum solicită recurentul.
În virtutea aceluiaşi raţionament juridic, întrucât decizia atacată nu este susceptibilă de a mai fi atacată, instanţa nu poate recalifica calea de atac, deja indicată ca fiind recurs, în condiţiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ., astfel încât să o convertească într-o cale de atac admisibilă.
Nu în ultimul rând, se reţine că prezentul recurs este inadmisibil având în vedere considerentele anterioare potrivit cărora împotriva unei hotărâri definitive, fără drept de recurs, nu se poate exercita calea de atac a recursului.
Cum căile de atac nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituţional în raport de prevederile art. 129 din Constituţie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de declarat de intimatul Municipiul Câmpulung, prin primar împotriva Deciziei nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intimatul Municipiul Câmpulung, prin primar împotriva Deciziei nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1666/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1668/2015. Civil → |
|---|
