ICCJ. Decizia nr. 1668/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1668/2015
Dosar nr. 1984/105/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 20 februarie 2014, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâtul C.M.J. Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună clarificare şi obţinerea actelor doveditoare ca vechime în muncă desfăşurată în perioada 1957-1975 în cadrul C.P.T. în vederea încorporării în armată, precum şi pregătirea A.V.S.A.P. cu activitate militară ce a avut loc în cadrul Centrului din com. Râncezi, centru format de Comisariatul Militar al raionului Teleajean Regiunea Ploieşti.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 2231 din 8 octombrie 2014 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de M.A.N. şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, iar Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 489 din 1 aprilie 2015 l-a respins, ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs reclamantul D.I.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 27 mai 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 23-28 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar în data de 11 iunie 2015 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului, în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., acesta arătând că recursul este admisibil solicitând admiterea căii de atac şi a cererii introductive.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speţă, prin Decizia nr. 489 din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost soluţionat apelul declarat de reclamantul D.I. împotriva sentinţei civile nr. 2231 din 8 octombrie 2014 a Tribunalul Prahova, secţia I civilă, prin care s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamant, având ca obiect un litigiu de muncă.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010- privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cazul în speţă, nu sunt supuse recursului.
Faţă de cele sus menţionate şi de obiectul prezentului litigiu, ce se încadrează în materia litigiilor de muncă, Decizia civilă nr. 489 din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părţile hotărârii prevăzute de dispoziţiile art. 461 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituţional în raport de prevederile art. 129 din Constituţie.
În acest context al analizei, din coroborarea dispoz. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., rezultă că Decizia civilă nr. 489 din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de Curtea de Apel în cadrul unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva Deciziei nr. 489 din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva Deciziei nr. 489 din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1667/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1679/2015. Civil → |
|---|
