ICCJ. Decizia nr. 1695/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1695/2015
Dosar nr. 1071/197/2015
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 18 iunie 2015
Asupra conflictului negativ de faţă;
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. 1071/197 din 19 ianuarie 2015, contestatorii B.D., B.F. şi J.A. au chemat în judecată pe intimata Banca C.R. SA, solicitând:
- anularea somaţiei din data de 12 ianuarie 2015 în dosarul execuţional nr. 800/2014;
- anularea încheierii din data de 08 decembrie 2014 a Judecătoriei Braşov privind învestirea cu formulă executorie a contractului de credit bancar din 14 august 2008 şi a contractului de ipotecă autentificat din 14 august 2008;
- anularea încheierii pronunţate de executorul judecătoresc la data de 19 decembrie 2014 prin care acesta a încuviinţat executarea silită;
- anularea încheierii nr. 1 din 12 ianuarie 2015 privind cheltuielile de executare silită;
- radierea somaţiei imobiliare din CF nr. XX Cristian, nr. cad. C1, nr. top. T1;
- încetarea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare. Intimata Banca C.R. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat, printre altele, excepţia de necompetenţa teritorială a Judecătoriei Braşov faţă de prevederile art. 127 C. proc. civ., respectiv faţă de calitatea de judecător la Tribunalul Braşov a contestatoarei B.D.
Prin sentinţa civilă nr. 2509 din 9 martie 2015, Judecătoria Braşov a declinat competenţa teritorială de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Mureş, în baza art. 127 C. proc. civ.
S-a reţinut necesitatea interpretării extensive a textului art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că prezenta contestaţie în anulare este promovată, printre alţii, de contestatoarea B.D. care are calitatea de judecător la Tribunalul Braşov, tribunal căruia i-ar reveni competenţa să judece cauza în eventualitatea promovării căii de atac.
Judecătoria Târgu - Mureş, sesizată cu soluţionarea cauzei, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, reţinând competenţa teritorială exclusivă a instanţei de executare în soluţionarea oricăror incidente privind executarea şi inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1925 din 22 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Târgu - Mureş în Dosarul nr. 1071/197/2015, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu - Mureş, s-a declinat, în favoarea Judecătoriei Braşov, competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulate de contestatori, în contradictoriu cu intimata Banca C.R. SA.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Braşov şi Judecătoria Târgu - Mureş.
S-a suspendat judecarea cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
S-a reţinut că în cauză Judecătoria Braşov are calitatea de instanţă de executare în raport de dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi ale art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi Cod, având plenitudine de jurisdicţie în privinţa oricăror incidente privitoare la executare.
Având în vedere caracterul de ordine publică al art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat că în ipoteza în care un judecător are calitatea de reclamant - respectiv contestator (astfel cum este cazul în speţă), norma interzice sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea. Acest fapt rezultă inclusiv din interpretarea literală a normei juridice, legiuitorul înţelegând să se exprime categoric prin folosirea verbului la timpul viitor al modului indicativ, respectiv "va sesiza".
Ţinând cont de prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că părţile pot deroga de la normele de competenţă teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. De asemenea, prevederile art. 129 pct. 3 C. proc. civ. sunt edictate în sensul că necompetenţa teritorială este de ordine publică, dacă părţile nu o pot înlătura.
Având în vedere caracterul normelor care reglementează competenţa, instanţa a constatat că necompetenţa este de ordine publică atunci când sunt încălcate normele ce reglementează competenţa generală, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă.
Conform prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Însă, întrucât normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ. sunt norme de ordine publică, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Mureş.
În motivarea excepţiei, instanţa a reţinut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. reprezintă o normă cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun. După cum este îndeobşte cunoscut, excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare (potrivit adagiului latin exceptio est strictissimae interpretationis). Aşadar, normă excepţională prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi interpretată extensiv prin argumentul că, într-o eventuală cale de atac, cauza ar ajunge la Tribunalul Braşov. De asemenea, în procesul civil guvernat de principiul disponibilităţii, nu există certitudinea formulării unei căi de atac, partea care a pierdut având opţiunea inclusiv de a renunţa la calea de atac în temeiul art. 404 C. proc. civ., de a achiesa la hotărâre precum şi alte acte procesuale de dispoziţie.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, prin raportare la calitatea părţilor, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgu - Mureş competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Aşadar, în analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător de la o instanţă nu trebuie să ne raportăm la dispoziţiile de drept comun referitoare la instanţa de executare, ci la dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. Cu toate că acest art. are titlul sub marginala „competenţa facultativă", în realitate, dispoziţiile acestui art. sunt imperative, textul de lege utilizând expresia „va sesiza".
Deşi este adevărat că textul de lege se referă la sesizarea instanţei judecătoreşti „de acelaşi grad" cu cea la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, totuşi nu se opreşte aici ci face, în continuare, referire la „circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate".
Ca atare, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea.
Un alt argument pentru care trebuie să avem în vedere Curtea de apel în circumscripţia căreia se află reclamanta - contestatoare (ce are calitatea de judecător) iar nu instanţa la care efectiv funcţionează, este acela că reclamanta B.D. este judecător la Tribunalul Braşov, care se află raza de competenţă a curţii de apel la care ea funcţionează, iar dacă Judecătoria Braşov judecă fondul cauzei, atunci într-o eventuală calea de atac, ar soluţiona cauza chiar acest tribunal la care contestatoarea funcţionează, situaţie ce ar contraveni raţiunii textului.
Ca atare, în analiza competenţei prevăzute de art. 127 C. proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai instanţa la care funcţionează reclamantul, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se află această instanţă.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 135 alin. (1) şi (4), raportat la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1694/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1696/2015. Civil → |
|---|
