ICCJ. Decizia nr. 1691/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1691/2015
Dosar nr. 2022/1/2015
Şedinţa publică de la 18 iunie 2015
Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3511 din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureş s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei I.M.; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor T.I. şi A.G.; s-a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei SC V. SA faţă de această pârâtă ca urmare a admiterii excepţiei.
Pe fondul cauzei, s-a admis în parte acţiunea precizată de reclamantă şi s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1914 din 15 octombrie 2003 de către Biroul Notarului Public S.C.; s-a dispus rectificarea înscrierii făcute în CF nr. xx Vişeu de Sus, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris sub Bl în favoarea pârâtei SC C.B. SRL; s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2003 din 21 octombrie 2005 de către Biroul Notarului Public S.C.; s-a dispus rectificarea înscrierii făcute în CF nr. xx Vişeu de Sus nr. topo T1, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris sub B2 în favoarea pârâtei SC I. SRL; a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii nr. 21 din 14 octombrie 2003 a Consiliului de Administraţie al SC V. SA.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 8 din 22 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâţilor T.I., A.G., SC C.B. SRL şi SC I. SRL
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii T.I. şi SC C.B. SRL Vişeu de Sus, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 330 din 2 februarie 2010 a anulat recursul declarat de pârâţi ca insuficient timbrat şi au fost obligaţi la 2.500 RON cheltuieli de judecată către intimata SC V. SA.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatorii SC C.B. SRL Vişeu de Sus şi T.I., în temeiul motivelor reprezentate de art. 317 alin. (1) pct. 1 coroborate cu art. 317 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ. şi art. 318 teza I C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea hotărârii pronunţată, cu consecinţa rejudecării căii de atac a recursului.
Intimata SC V. SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.
La termenul de judecată din data de 18 iunie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimata SC V. SA prin întâmpinare.
Respectarea termenului de formulare a contestaţiei în anulare se analizează cu prioritate, întrucât numai o cerere formulată în cadrul termenului procedural poate fi discutată din perspectiva condiţiilor de admisibilitate.
Potrivit art. 319 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Prin decizia de recurs atacată prin prezenta contestaţie în anulare s-a anulat recursul ca insuficient timbrat, ceea ce înseamnă că aceasta este o hotărâre care nu se aduce la îndeplinire pe calea executării silite, termenul de formulare fiind cel reglementat de norma procedurală menţionată.
În condiţiile în care decizia de recurs, care este o hotărâre irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a fost pronunţată la data de 2 februarie 2010, iar contestaţia a fost formulată la data de 20 mai 2015, se constată că s-a depăşit termenul procedural de formulare.
Astfel, în cauză, atât termenul de 15 zile, cât şi perioada maximă de un an de zile (termenul obiectiv şi maxim) în care contestatorii puteau lua cunoştinţă de hotărâre, s-au împlinit.
Drept urmare, intervine sancţiunea arătată în art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Contestatorii nu au făcut dovada unor astfel de împrejurări, motiv pentru care Înalta Curte urmează a respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii T.I. şi SC C.B. SRL Vişeu de Sus împotriva deciziei nr. 330 din 2 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii T.I. şi SC C.B. SRL Vişeu de Sus împotriva deciziei nr. 330 din 2 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 1495/100/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1690/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1694/2015. Civil → |
|---|
