ICCJ. Decizia nr. 1718/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CÎVILĂ
Decizia nr. 1718/2015
Dosar nr. 19466/211/2014
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 19 iunie 2015
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 08 septembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. 19466/211/2014, astfel cum a fost precizată la 02 decembrie 2014, reclamantul F.N. a chemat în judecată pe pârâtele SC E.I. SRL şi M.E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligate în solidar să se prezinte la Serviciul de înmatriculări Auto Cluj pentru radierea autoturismului marca O. de pe numele reclamantului şi înmatricularea acestuia pe numele pârâtei persoană fizică, iar în caz contrar, să fie autorizat reclamantul să efectueze radierea pe cheltuiala pârâtelor, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la 03 noiembrie 2014, pârâta SC E.I. SRL a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei în baza dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ. şi faţă de faptul că sediul său se află în Bucureşti, B-dul l.M.
Prin sentinţa civilă nr. 2456 din 06 martie 2015, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa iniţial învestită a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 alin. (1) Noului C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială de drept comun în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Totodată, instanţa a înlăturat incidenţa prevederilor art. 109 Noul C. proc. civ. coroborat cu art. 113 alin. (2) din acelaşi Cod, reţinând că în cauză contractul în litigiu a fost încheiat de reclamant cu pârâta SC E.I. SRL, iar nu cu un dezmembrământ fără personalitate juridică al acesteia.
A mai reţinut de asemenea, că în speţă competenţa sa teritorială nu poate fi atrasă nici potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., întrucât obligaţia de a face dedusă judecăţii în cauză nu este o obligaţie contractuală, ci una legală, pe de o parte, iar pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit din 02 noiembrie 2012 nu cuprinde menţiunea locului executării obligaţiilor asumate în temeiul acestei convenţii.
În considerarea acestor argumente a apreciat că din punct de vedere teritorial, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâta persoană juridică.
Urmare declinării, cauza a fost înregistrată la 10 aprilie 2015 pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 3621 din 18 mai 2015, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 109 Noul C. proc. civ., reţinând din verificarea actelor dosarului că încheierea contractului dedus judecăţii s-a făcut la Cluj-Napoca, ştampila aplicată pe semnătura reprezentantului cumpărătoarei-pârâte cuprinzând menţiunea SC E.I. SRL punct lucru Cluj".
Astfel, constatând că încheierea contractului s-a făcut prin punctul de lucru al pârâtei din municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj, a apreciat că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă alternativ să soluţioneze cauza şi, reţinând şi că învestirea acestei instanţe a fost exprimarea opţiunii iniţiale a reclamantului, a concluzionat că aceasta rămâne competentă să soluţioneze cauză şi a declinat competenţa în favoarea acesteia.
Faţă de dispoziţiile art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 coroborat cu art. 135 alin. (1) din acelaşi Cod a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 Noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 Noul C. proc. civ., conform căruia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 Noul C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.
Potrivit art. 109 Noului C. proc. civ., cererea de chemare în judecată formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.
Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (...) instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.
În speţă, Înalta Curte constată că reclamantul F.N. a învestit Judecătoria Cluj-Napoca cu o acţiune în obligaţie de a face derivând din contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între părţile în litigiu la 02 noiembrie 2012.
Din verificarea înscrisului mai sus aminitit, aflat la dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, rezultă că în cuprinsul acestuia s-a menţionat locul încheierii contractului ca fiind municipiul Cluj-Napoca, iar pe ştampila aplicată pe semnătura reprezentantului cumpărătoarei-pârâte este inscripţionată menţiunea SC E.I. SRL punct lucru Cluj.
De asemenea, la pct. 5 al contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 02 noiembrie 2012, pe care reclamantul şi-a fondat pretenţiile, s-a menţionat că autoturismul a fost predat şi primit, iar preţul a fost plătit la încheierea contractului.
Faţă de cele anterior reţinute, din care rezultă că încheierea şi executarea parţială a contractului dedus judecăţii s-a făcut în municipiul Cluj-Napoca, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., care statuează competenţa teritorială alternativă a instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.
Totodată, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 109 alin. (2) Noul C. proc. civ. raportat la faptul că, în speţă, convenţia de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit a fost încheiată de societatea pârâtă printr-o entitate fără personalitate juridică, respectiv prin punctul său de lucru din Cluj-Napoca.
Astfel, concluzionând că, în speţă operează competenţa teritorială alternativă, instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi art. 109 alin. (2) Noul C. proc. civ. şi că potrivit art. 116 Noul C. proc. civ. reclamantul are opţiunea între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente, având în vedere alegerea iniţial făcută de reclamant pentru Judecătoria Cluj-Napoca, Înalta Curte reţine că, o dată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, neputându-şi declina competenţa.
Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) Noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1717/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3293/2015. Civil → |
|---|
