ICCJ. Decizia nr. 1711/2015. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1711/2015
Dosar nr. 2381/1/2014
Şedinţa publică din 19 iunie 2015
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 iunie 2014 pe rolul instanţei supreme, revizuentele SC D&G A.E. SRL şi SC T. SRL au solicitat revizuirea deciziei nr. 1630 din 13 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 355/101/2011, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi susţinând că este potrivnică deciziei nr. 46 din 18 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, în acelaşi dosar.
În motivele cererii de revizuire depuse la dosar la termenul din 21 noiembrie 2014, autoarele căii de atac de retractare au dezvoltat amplu situaţia de fapt în speţă, criticând decizia a cărei revizuire o solicită sub aspectul netemeiniciei şi a pretinsei nelegalităţi a acesteia.
Din această perspectivă, revizuentele au susţinut că instanţa de recurs a pronunţat decizia atacată cu încălcarea principiului egalităţii armelor şi dreptului la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la administrarea probelor în cauză - înscrisuri şi interogatoriu - sens în care au invocat jurisprudenţa C.E.D.O. şi C.J.U.E.
În considerarea celor menţionate, au solicitat admiterea cererii de revizuire, desfiinţarea deciziei atacate, cu consecinţa rejudecării recursului declarat împotriva deciziei nr. 46 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, să-l respingă
La 12 iunie 2015 intimatul B.L. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţiile tardivităţii, nulităţii cererii de revizuire pentru nemotivarea acesteia în termenul legal şi inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat şi a susţinerilor părţilor, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care succed:
Revizuentele nu au precizat în concret care sunt elementele de contradictorialitate dintre cele două hotărâri pretins potrivnice, limitându-se să indice dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 259 din 08 octombrie 2012, Tribunalul Mehedinţi, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de pârâţii B.L. şi B.A. cu privire la lipsa calităţii procesual pasive şi cu privire la prematuritatea acţiunii; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele SC D&G A.E. SRL şi SC T. SRL şi i-a obligat pe pârâţi la plata către reclamante a sumei de 5.690.836 RON reprezentând daune, respingând cererea privind plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât reclamantele, cât şi pârâţii B.L. şi B.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 46 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamante şi a respins ca nefondat apelul formulat de pârâţi împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs recurenţii-pârâţi B.L. şi B.A., criticând-o din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1630 din 13 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a admis recursul declarat de recurenţii-pârâţi B.L. şi B.A. împotriva deciziei nr. 46 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a modificat-o, în parte, în sensul că a admis apelul declarat de apelanţii-pârâţi B.L. şi B.A. împotriva sentinţei civile nr. 259 din 8 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a ll-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în tot, şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea îndreptată împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a constatat rămasă fără interes excepţia prematurităţii şi a constatat rămas fără obiect recursul declarat de recurenţii-pârâţi împotriva încheierii din 24 octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinţi, secţia a ll-a civilă, contencios administrativ şi fiscal; a menţinut restul dispoziţiilor deciziei atacate cu privire la anularea apelului formulat de reclamantele SC D&G A.E. SRL şi SC T. SRL
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de aceleaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceleaşi calităţi procesuale.
Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe ducând la respingerea cererii de revizuire.
Prin folosirea sintagmei hotărâri definitive potrivnice, Înalta Curte reţine că legiuitorul a avut în vedere hotărâri care au fost pronunţate în dosare distincte, consecinţa fiind că prin hotărârea dată în cel de-al doilea dosar se încalcă autoritea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în primul dosar.
De asemenea, instanţa supremă notează că, prin folosirea sintagmei în una şi aceeaşi pricină, legiuitorul a vizat întrunirea condiţiei triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât, soluţia pronunţată în cea de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinţa fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de-a doua hotărâri.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil dacă prin cele două hotărâri invocate ca potrivnice nu s-au soluţionat cereri de chemare în judecată diferite, ci ele au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, dar în faze procesuale diferite, prima fiind decizia dată în apel, iar cea de-a doua fiind pronunţată în calea de atac a recursului declarat împotriva primei.
Verificând hotărârile pretins contradictorii indicate de revizuente, Înalta Curte constată că astea au fost pronunţate de instanţe diferite, respectiv Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, într-unul şi acelaşi litigiu, în faze procesuale diferite, respectiv în apel şi în recurs.
Astfel, prin prima decizie pronunţată au fost soluţionate apelurile declarate de părţile litigante împotriva sentinţei primei instanţe, iar prin decizia a cărei revizuire se cere a fost admis recursul formulat împotriva deciziei date în faza procesuală a apelului, pretins potrivnică, care a fost modificată, în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei primei instanţe în sensul respingerii actunii.
În raport de cele anterior evocate, se reţine că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele textului legal invocat.
Prin urmare, Înalta Curte, constatând că cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunţate în acelaşi dosar, dar în faze procesuale diferite, cererea de revizuire apare ca nefondată atât din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cât şi în raport de raţiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea textului legal, aceea de a evita pronunţarea de hotărâri între aceleaşi părţi, în aceeaşi cauză cu acelaşi obiect, în dosare diferite, care bucurându-se ambele de autoritate de lucru judecat, dar având dispozitive contradictorii, să nu poată fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele SC D&G A.E. SRL şi SC T. SRL împotriva deciziei nr. 1630 din 13 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă în Dosarul nr. 355/101/2011.
De asemenea, reţinând culpa procesuală a revizuentelor, în temeiul art. 274 alin. (1), raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., Înalta Curte le va obliga la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.162 RON către intimatul B.L., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele SC D&G A.E. SRL şi SC T. SRL împotriva deciziei nr. 1630 din 13 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă în Dosarul nr. 355/101/2011.
Obligă revizuentele la plata către intimatul B.L. a sumei de 3.162 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1710/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1716/2015. Civil → |
|---|
