ICCJ. Decizia nr. 172/2015. Civil. Acţiune în constatare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 172/2015
Dosar nr. 3078/1/2014
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 479 din 18 februarie 2011, pronunţată de Judecătoria Năsăud, s-a admis acţiunea civilă precizată formulată de reclamanta Consiliul local al oraşului Năsăud, prin Primar, în numele şi pe seama oraşului Năsăud, în contradictoriu cu pârâţii Statul român prin M.F.P. şi Casa de cultură „L.R.” Năsăud şi, în consecinţă:
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, solicitând, în esenţă, ca urmare a admiterii apelului, să se admită excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin decizia civilă nr. 48/A din 15 iunie 2011, a admis apelul pârâtului Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, a anulat în tot sentinţa civilă nr. 479/2011 a Judecătoriei Năsăud şi a trimis cauza la secţia civilă a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pentru competentă judecată în primă instanţă.
Dosarul a fost înregistrat ca şi cauză directă pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, sub nr. 2920/112/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 20/F din 6 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, s-a admis acţiunea civilă, formulată şi precizată de reclamantul Consiliul Local al oraşului Năsăud, prin Primar, în numele şi pe seama oraşului Năsăud, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Cultură „L.R.” Năsăud şi Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin decizia civilă nr. 75/A/2012 din 13 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 20/F a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi a fost obligat reclamantul Consiliul Local al oraşului Năsăud să achite pentru fondul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 17.670,47 RON (debit confirmat).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în numele Ministerului Finanţelor Publice, reprezentant al Statului român.
Prin încheierea de şedinţă din 5 iunie 2013 s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 8.835,23 RON şi de a depune timbrul judiciar în valoare de 5 RON.
Împotriva acestei încheieri recurenta a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă ca tardiv formulată prin încheierea de şedinţă din 3 octombrie 2013.
La termenul din data de 13 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a invocat din oficiu excepţia netimbrării recursului, iar prin decizia civilă nr. 3923 din data de 13 noiembrie 2013 a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în numele Ministerului Finanţelor Publice, reprezentant al Statului român.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, la data de 28 august 2014, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, în numele Ministerului Finanţelor Publice, reprezentant al Statului Român a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 3923 din data de 13 noiembrie 2013, pronunţată de această instanţă, în Dosar nr. 2920/112/2011, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 5 iunie 2013, pronunţată în acelaşi dosar.
Prin încheierea de şedinţă din data de 28 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3105/1/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că din verificarea sistemului informatic ECRIS a rezultat că pe rolul aceleiaşi secţii se află înregistrată o cerere identică cu cea care formează obiectului de faţă, Dosar nr. 3078/1/2014, în aplicarea dispoziţiilor art. 962 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea primului complet investit, respectiv completului nr. 7.
Prin încheierea de şedinţă din data de 22 ianuarie 2015, pronunţată în Dosar nr. 3105/1/2014, completul nr. 7, al acestei instanţe, constatând identitatea de părţi, obiect şi cauză între dosarul de faţă şi Dosarul nr. 3078/1/2014, în temeiul dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ. a dispus conexarea Dosarului nr. 3105/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la Dosarul nr. 3078/1/2014.
Contestatoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, în numele Ministerului Finanţelor Publice, reprezentant al Statului român prin cererea formulată a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, admiterea cererii de reexaminare a taxei de timbru şi a timbrului judiciar, în principal constatând că aceasta a fost formulată în termen legal, iar în principal apreciind că aceasta a fost fondată, casarea deciziei atacată, şi în rejudecare să se dispună admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacată şi admiterea apelului, în principal în sensul admiterii excepţiei invocată, a lipsei calităţii procesual pasivă a Statului român prin Ministerul Finanţelor Publice, iar în subsidiar modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii introductive ca fiind în principal inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Printr-un prim aspect, contestatoarea formulează critici cu privire la respingerea cererii de reexaminare a taxei de timbru, susţinând că instanţa a omis din greşeală să constate că cererea a fost formulată în cadrul termenului legal, iar în subsidiar a stabilit obligaţia recurentei de a timbra cererea de recurs.
Din acest punct de vedere, solicită reanalizarea cererii de reexaminare, în ce priveşte constatarea că aceasta a fost formulată în termen, iar faţă de fondul acesteia, apreciază că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar. Invocă dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi dispoziţiile art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 în susţinerea ideii privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
În continuare, contestatoarea arată că în situaţia în care instanţa va trece peste chestiunea timbrării, analizând contestaţia în anulare pe fond, în soluţionarea cererii de recurs arată, în esenţă, următoarele:
Statul român este reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, însă prin lege pot fi stabilite şi alte organe în acest scop, însă motivarea instanţei de fond în sensul că Statul român este proprietarul tabular al imobilelor în litigiu este eronată. Din acest punct de vedere reiterează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Contestatoarea prezintă în continuare criticile sale cu privire la analiza pe fond a apelului, care nu vor fi reluate în sinteză de către instanţă, prin care susţine că formularea unei acţiuni în revendicare imobiliară prin care se încearcă constituirea unui alt titlu de proprietate este inadmisibilă.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Prevederile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs la recurs.
Primul motiv prevăzut de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestaţiei în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Textul legal vizează greşeli de fapt involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.
Prin urmare, contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de retractare pentru remedierea unor greşeli materiale şi nu pentru reformarea unor greşeli de fond.
În raport de aceste precizări prealabile, susţinerile contestatoarei privind incidenţa dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind scutirea sa de la plata taxelor judiciare de timbru vizează reformarea unor presupuse greşeli de judecată ale instanţei de recurs, care nu pot deschide calea de retractare a contestaţiei în anulare.
În ce priveşte nemulţumirea contestatoarei cu privire la soluţia pronunţată prin încheierea de şedinţă din data de 5 iunie 2013, în ce priveşte cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, de asemenea această critică nu poate constitui motiv de admisibilitatea a contestaţiei în anulare, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, criticile care vizează analizarea contestaţiei în anulare pe fond, în soluţionarea cererii de recurs, prin care contestatoarea a invocat greşita soluţionare atât a fondului acţiunii, cât şi soluţia dată asupra excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a Statului român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, nu pot fi analizate.
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă şi care s-a pronunţat asupra motivelor de casare invocate de parte.
În consecinţă, dezlegarea dată recursului prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este rezultatul unei greşeli materiale, iar prezenta contestaţie în anulare este nefondată din perspectiva dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Pentru considerentele anterior expuse şi nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistrita-Năsăud, în numele Ministerului Finanţelor Publice, reprezentant al Statului român împotriva deciziei nr. 3923 din 13 noiembrie 2013 şi a încheierii de şedinţă din data de 5 iunie 2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în numele Ministerului Finanţelor Publice, reprezentant al Statului român împotriva deciziei nr. 3923 din 13 noiembrie 2013 şi a încheierii de şedinţă din data de 5 iunie 2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 171/2015. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 166/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
