ICCJ. Decizia nr. 1750/2015. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE .DE CASAŢJE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1750/2015
Dosar nr. 14789/3/2013
Şedinţa publică de la 22 septembrie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de ţaţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 februarie 2013, reclamantul B.P. a chemat în judecata pe pârâtul S.R.I., solicitând obligarea acestuia la despăgubiri morale de 1 leu pentru colaborarea la distrugerea sănătăţii fizice şi a imaginii persoanei reclamantului, în urma procesului soluţionat definitiv prin Decizia nr. 5072 din 01 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie; obligarea pârâtului la suportarea drepturilor materiale conferite reclamantului în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 342/2004, începând cu data de 01 ianuarie 2012 până când vor înceta efectele acestei legi şi, în continuare, în cazul modificării legii, conform noului act normativ care va fi adoptat de legiuitor, raportat ia statutul persoanelor care au luptat pentru victoria Revoluţiei Române.
La data de 19 februarie 2013, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a evaluat cuantumul pretenţiilor la suma de 2.500.000 lei, echivalentul a 570.000 euro.
Prin Sentinţa nr. 262 din 10 martie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.R.I., a respins ca neîntemeiat primul capăt de cerere, astfel cum a fost precizat, având ca obiect acordarea daunelor morale şi a anulat, ca netimbrat, capătul al doilea de cerere, astfel cum a fost precizat, având ca obiect acordarea daunelor materiale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.P., înregistrat ca apel în raport de obiectul cauzei, solicitând casarea în tot a hotărârii atacate şi rejudecarea pe fond a cauzei urmând ca, eventual, după administrarea probatoriului ce se impune să se dispună admiterea acţiunii, făcându-se în acest sens aplicarea prevederilor art. 500, respectiv art. 501 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 229/ A din 27 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii fondului, curtea reţinând, în esenţa, că prima instanţă a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamantul B.P.,solicitând casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond, raportat la prevederile art. 313 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamantul nu invocă vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., limitându-se la exprimarea nemulţumirile legate de modul de funcţionare a unor instituţii, respectiv S.R.I.
În esenţă, recurentul arată faptul că Decretul nr. 181/1990, prin care ar fi trebuit să se înfiinţeze Serviciul Român de Informaţii, nu a fost publicat conform procedurilor legale în M. Of. al României. în consecinţa, susţine recurentul, nu se poate judeca cu o instituţie fantomă, o instituţie care în mod legal nu există, astfel că aşteaptă intrarea ei în legalitate, după care se poate continua judecata.
La data de 03 septembrie 2015, intimatul S.R.I. a depus întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, arătând faptul că motivele de recurs invocate de reclamant nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Înalta Curte, fiind învestită cu soluţionarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.
Art. 3021 alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte menţiuni, sub sancţiunea nulităţii, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea lor.
În art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se prevede că „indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ” .
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În cererea de recurs formulată de reclamantul B.P. se constată că acesta îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de funcţionare a unor instituţii, respectiv S.R.I., fără însă a evoca, în mod concret, critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Recurentul solicită casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond, raportat la prevederile art. 313 C. proc. civ., însă nu invocă critici referitoare Ia hotărârea instanţei de apel. Or, simpla nemulţumire a unei părţi faţă de hotărârea atacată pe calea recursului, fără nicio trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare.
Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamantul B.P. împotriva Deciziei nr. 229/ A din 27 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.P. împotriva Deciziei nr. 229/ A din 27 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 22 septembrie 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 1749/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1746/2015. Civil → |
---|