ICCJ. Decizia nr. 1754/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1754/2015
Dosar nr. 3903/108/2011
Şedinţa publică de la 22 septembrie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 04 decembrie 2013 şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casație și Justiție la data de 07 ianuarie 2014, reclamanţii K.R., K.C.R. şi B.G. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 161 din 06 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă .
Prin încheierea de şedinţă din 27 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor la dezbateri.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 03 iunie 2015, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.
Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.
În speţă, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 27 mai 2014 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Se constată aşadar că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
În consecinţă, se va constata, din oficiu, că a operat sancţiunea prevăzută de lege, recursul declarat de reclamanţii K.R., K.C.R. şi B.G. împotriva Deciziei nr. 161 din 06 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, fiind perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii K.R., K.C.R. şi B.G. împotriva Deciziei nr. 161 din 06 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1753/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1755/2015. Civil. Servitute. Recurs → |
|---|
