ICCJ. Decizia nr. 178/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 178/2015
Dosar nr. 2056/111/2009*
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2015
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 812/R din 12 februarie 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.M. în contradictoriu cu intimatul primarul com. Sînmartin -Sînmartin, Judeţ Bihor împotriva Deciziei civile nr. 4110 din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată într-o acţiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001.
La data de 25 februarie 2013 (data poştei), contestatorul Ţ.M. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 812/R din 12 februarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, recurs înaintat spre soluţionare înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2056/111/2009*, fiind fixat termen de judecată la 16 octombrie 2013.
La termenul din data de 16 octombrie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsa.
Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, prin rezoluţia din 26 noiembrie 2014, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Aşadar, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 16 octombrie 2013, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nici una dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă. In raport de aceste considerente şi având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de contestatorul Ţ.M. împotriva Deciziei nr. 812/R din 12 februarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 175/2015. Civil. Grăniţuire. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 255/2015. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
