ICCJ. Decizia nr. 1739/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1739/2015
Dosar nr. 60747/299/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 30 iunie 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 5 mai 2015 sub nr. 6067/318/2015, B.M. şi Partenerii au solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului P.M., la cererea creditoarei O.P. SA, în baza titlului executoriu, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 12925 din 30 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1.
În motivarea cererii, a arătat că solicită încuviinţarea executării silite împotriva debitorului P.M., în baza titlului executoriu menţionat mai sus.
Prin Încheierea nr. 1464 din 7 mai 2015, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 650 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit alin. (2) "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare".
Având în vedere că cererea de executare silită a fost formulată înainte de data de 20 octombrie 2014, dată la care a fost modificat art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti ca instanţă în circumscripţia căreia se afla sediul biroului executorului judecătoresc.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 11101 din 8 iunie 2015, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, şi constatând invit conflictul de competenţă a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., iar de la data publicării deciziei în M. Of. nr. 529/16.07.2014, dispoziţiile menţionate au fost suspendate de drept, urmând ca efectele lor juridice să înceteze la expirarea termenului de 45 de zile de la data publicării în M. Of.
Art. 147 alin. (4) din Constituţia României cuprinde dispoziţii potrivit cărora deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. al României iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevede ea dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
S-a reţinut că întrucât decizia Curţii Constituţionale produce efecte erga omnes, în toate cauzele pendinte, de la data publicării instanţa de executare nu mai poate fi considerată ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se afla biroul executorului judecătoresc, rămânând instanţei de judecată sarcina de a defini şi determina instanţa de executare.
S-a apreciat că, până la intervenţia legiuitorului din interpretarea dispoziţiilor art. 528 alin. (2) C. proc. civ. rap. la art. 107 din acelaşi cod rezultă că instanţa competentă să se pronunţe pe cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de la domiciliul debitorului.
Având în vedere că sediul debitorului la data sesizării instanţei se afla în comuna Roata de Jos, judeţul Gorj, aflată în circumscripţia judecătoriei Târgu Jiu, aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cauza.
Înalta Curte competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Dispoziţiile textului legal sus-menţionat au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16.07.2014, dată de la care statuarea conţinută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanţe.
În cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, la data de 5 mai 2015, deci ulterior publicării deciziei de neconstituţionalitate sus-menţionate, situaţie faţă de care constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabilă.
Aceasta întrucât în stabilirea competenţei interesează nu data înregistrării cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc, respectiv la 20 octombrie 201.4, ci data învestirii instanţei de judecată cu o atare solicitare, şi anume, 5 mai 2015, întrucât de la acest moment este declanşată procedura judiciară în cadrul căreia se pot analiza chestiuni legate de competenţă.
Aşa fiind, prin raportare la dispoziţiile art. 528 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă conform cărora "Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor îndrepta la acea instanţă. În celelalte cazuri, competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase", coroborate cu dispoziţiile art. 107 din acelaşi cod, potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, rezultă că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului.
Acest raţionament juridic este confirmat prin interpretarea istorico-teleologică a dispoziţiilor art. 650 C. proc. civ., care au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea unor acte normative conexe, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 753/16.10.2014. Astfel, prin art 21 din Legea nr. 138/2014, alin. (1) al art. 650 C. proc. civ. a fost modificat în sensul că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul debitorului P.M., respectiv Judecătoria Târgu Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii formulată de B.E.J.A. M. şi P., în calitate de executori judecătoreşti ai creditoarei SC O.P. SA, cu sediul în Bucureşti, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti din data de 23 octombrie 1997, în contradictoriu cu debitorul P.M., cu domiciliul în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, având ca obiect încuviinţare executare silită, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1737/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1740/2015. Civil → |
|---|
