ICCJ. Decizia nr. 1820/2015. Civil. Expropriere. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1820/2015
Dosar nr. 41471/3/2007*
Şedinţa publică din 24 septembrie 2015
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 23 noiembrie 2007, reclamantul N.Şt. a chemat în judecată pe pârâtul M.T.C.T., reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA. A contestat Hotărârea nr. 53 din 29 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a C.L. Mogoşoaia şi procesul-verbal nr. 61/2007 şi a solicitat admiterea contestaţiei; obligarea la plata despăgubirilor materiale în sura de aproximativ 884.000 euro, pentru terenul în suprafaţă de 2.210,01 mp situat în jud. Ilfov, comuna Mogoşoaia, str. Valea Parcului identificat cu nr. cadastral 909/2, precum şi 1 daune morale în sumă de 5.000 euro.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 41 din Constituţie şi Legii nr. 33/1994, contestatorul a arătat că a fost stabilit un cuantumul al despăgubirii de 28 euro/mp, în condiţiile în care, preţul zonei este de 350-400 euro/mp astfel că a fost prejudiciat, nefiindu-i stabilită o dreaptă şi prealabilă despăgubire, deoarece terenul a fost subevaluat.
La data de 7 ianuarie 2008, contestatorul a precizat că terenul este situat în comuna Mogoşoaia şi nu în str. Valea Parcului, cum, din eroare a menţionat în petitul acţiunii, iar la 4 februarie 2008 contestatorul N.Şt. a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu cu S.R. prin C.N. A.D.R. – D.R.D.P.
Reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize, conform art. 25 şi 26 din Legea m33/î994, care să stabilească un cuantum ai despăgubirilor ţinând seama de „preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele” de acelaşi fel din zonă, precum şi de daunele aduse contestatorului, în calitate de proprietar.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV -a civilă, prin sentinţa nrJ874 din 16 decembrie 2008, a admis în parte contestaţia formulată de N.Şt. în contradictoriu cu intimatul S.R. prin C. N.D.N.R. SA; a anulat în parte Hotărârea nr. 53 din 29 octombrie 2007 emisă de intimat, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatorului, la suma de 464.000 euro, echivalentul a 1.699.000 lei. A respins restul pretenţiilor contestatorului, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, că prin hotărârea contestată, intimata C.N.A.D.N. R. SA a dispus exproprierea suprafeţei de 2210,01 mp teren intravilan, situat în comuna Mogoşoaia cu nr. cadastral 909/2, stabilindu-se suma de 207.348,44 lei, echivalentul a 61.880,28 euro, cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 198/2004 şi H.G. nr. 681/2007.
Nu s-a făcut dovada consemnării despăgubirilor pe seama şi la dispoziţia contestatorului.
În expertiza efectuată în cauză, comisia alcătuită conform legii, a stabilit valoarea de circulaţie a terenului la data de 29 octombrie 2007, ia 160 euro/mp, respectiv 354.000 euro, iar Ia data evaluării, 03 noiembrie 2008, la echivalentul a 21.0 euro/mp, respectiv 464.000 euro.
Tribunalul a înlăturat criticile aduse raportului de expertiză de către intimat, deoarece, expertul, desemnat de intimat, nu a înţeles să-şi exprime opinia în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, formulând „obiecţiuni” proprii la lucrarea întocmită de expertul V.M., demers procedural ce nu se află decât la îndemâna părţilor din proces şi fără a redacta o propunere cu respectarea criteriilor de evaluare prevăzute de lege.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că este lipsită de relevanţă valoarea terenului de fa data cumpărării sale de către contestator şi, în mod greşit a fost stabilită despăgubirea la suma de 61.880,28 euro, respectiv 28/euro/mp, pentru cei 2210,01 mp şi a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, cu raportare la data efectuării expertizei.
Cererea contestatorului privind restul pretenţiilor acestuia a fost respinsă, precum şi aceea pentru suma de 5000 reprezentând daune morale, în sensul că mi s-a administrat vreo dovadă, în sensul existenţei unui prejudiciu.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel pârâtul S.R. prin C.N.A.D.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanţa de fond, în mod neîntemeiat a admis acţiunea, prin încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, stabilind dreptul ia despăgubiri al contestatorului, prin omologarea raportului de expertiză, după ce aceasta, în mod nelegal, a înlăturat obiecţiunile lor la expertiză. S-a susţinut de către apelant că, din expertiza însuşită de instanţă, nu a rezultat că experţii au ţinut seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit terenurile de acelaşi tei, în unitatea administrativ- teritorială, lipsind înscrisurile care să ateste preţul de vânzare al terenurilor. S-a arătat că anunţurile din mica publicitate nu pot constitui preţuri de circulaţie reale, preţurile putând fi date doar de înscrisuri certe, prin care s-a concretizat o tranzacţie, iar valoarea cu care se vinde un teren în zona respectivă, nu poate fi dată de preţul care se solicită, ci de preţul la care se obţine.
Prin decizia nr. 829/ A din 28 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul S.R. prin C. N.A.D.N.R., a schimbat în parte sentinţa nr. 1874 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul că a stabilit valoarea despăgubirilor Ia suma de 125,351,76 euro, echivalent în lei la data plăţii efective, la cursul B.N.R. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, în apel, Ia termenul din 18 decembrie 2009, s-a încuviinţat la cererea apelantul ui-pârât, proba cu expertiză tehnică de specialitate, având ca obiectiv evaluarea terenului expropriat la data exproprierii şi, respectiv, Ia data efectuări raportului de expertiză.
A fost depus raportul de expertiză întocmit de către comisia de experţi, care a cuprins şi punctul de vedere separat al expertului M.V., iar contestatorul Şt.N. a formulat obiecţiuni, care au fost respinse prin încheierea de şedinţă din 03 septembrie 2010, cu motivarea că s-a răspuns la cel de-al doilea obiectiv stabilit, anume evaluarea prejudiciului suferit de contestator, ca urmare a exproprierii unei suprafeţe de teren.
A mai reţinut instanţa de apel că, Ia termenul din 15 octombrie 2010, s-a pus în discuţie completarea raportului de expertiză, deoarece comisia de experţi nu a răspuns la primul obiectiv, respectiv stabilirea valorii imobilului în funcţie de „preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele” de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.
S-a depus şi completarea raportului de expertiză din cuprinsul căreia rezultă că în perioada 2009-2010 a fost efectuată o singură tranzacţie, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 268 din 13 mai 2009, menţionată în evidenţele Primăriei Mogoşoaia; prin adresa nr. 15319 din 30 noiembrie 2010, valoarea terenului expropriat era de 37,44 euro/mp, la nivelul anului 2009.
S-a mai depus în apel şi o altă completare a raportului de expertiză, cu privire la valoarea terenului expropriat la data exproprierii, respectiv anul 2007 aceasta fiind de 76 euro/mp, stabilită pe baza preţurilor de tranzacţionare, din anii 2007-2008.
Curtea de apel a considerat că nu au fost respectate de către instanţa de fond, dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate, instanţa de control judiciar apreciind că nu au fost avute în vedere „preţurile la care se vând în mod obişnuit imobilele similare”.
S-a reţinut că expertiza efectuată în primă instanţă nu a folosit metoda comparaţiei directe, raportat la preţurile de tranzacţionare ale unor imobile similare din aceeaşi rază teritorială cu imobilul supus exproprierii, ci metoda bonităţii.
Cu toate că au fost efectuate două completări la raportul de expertiză, ambele au avut în vedere preţurile de tranzacţionare ale unor terenuri similare din anii 2007, 2008, 2009.
În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este necesar să se stabilească valoarea despăgubirilor la data efectuării completării raportului de expertiză, în funcţie de preţurile tranzacţionare din anii 2010-2011 instanţa de apel a reţinut pe baza adresei nr. 15319 din 30 noiembrie 2010 emisă de Primăria Mogoşoaia, că nu au fost efectuate tranzacţii în acea perioadă, astfel că s-a ţinut seama de un singur contract de vânzare-cumpărare (nr. 268/2009 în care preţul de tranzacţionare a fost de 37,44 euro/mp).
Instanţa de apel a constatat că, pe baza doar a unui singur contract de vânzare-cumpărare, nu este echitabil a se stabili şi aprecia sintagma „preţul la care se vând în mod obişnuit imobilele”, deoarece, un preţ de tranzacţionare nu este edificator şi a apreciat că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie să aibă în vedere şi preţurile de tranzacţionare ale terenurilor similare, din anii 2007-2008 (76 euro/mp).
Curtea de apel a luat în considerare media celor două valori indicate de către experţi, prin completările la rapoartele de expertize efectuate în cauză, care este stabilită aritmetic la valoarea de 56,76 euro/mp, iar această valoare pentru suprafaţa expropriată de 2210,01 mp a fost stabilită la suma totală de 125.351,76 euro, echivalentul în lei la data plăţii efective.
Împotriva deciziei nr. 829/ A din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs reclamantul N.Şt., invocând nelegalitatea acesteia în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. , precum şi pârâtul S.R. prin C.N.A. D.N.R. SA – D.R.D.P., în temeiul ari 304 pct. 9 din acelaşi cod.
Prin decizia civilă nr. 149 din 22 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, a admis recursurile, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Instanţa de casare a găsit întemeiate recursurile declarate sub aspectul criticilor încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la nerespectarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi la daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Instanţa de recurs a reţinut că, în apel, raportul de expertiză a fost efectuat la nivelul anului 2009, iar ulterior acestuia, s-a depus şi completarea raportului de expertiză, din cuprinsul căruia rezultă că, în perioada 2009-2010, a fost efectuată o singură tranzacţie, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 268 din 13 mai 2009, menţionată în evidenţele Primăriei Mogoşoaia, prin adresa nr. 15319 din 30 noiembrie 2010. Valoarea terenului expropriat era de 37,44 euro/mp, la nivelul anului 2009. Deşi s-a mai depus, tot în faza de judecată a apelului şi o altă completare a raportului de expertiză, cu privire la valoarea terenului expropriat, această completare a avut în vedere valori ale terenurilor din anul 2007, aceasta fiind de 76 euro/mp, stabilită pe baza preţurilor de tranzacţionare, din anii 2007-2008.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirii, experţii trebuiau să se raporteze la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Deşi instanţa de apel a pornit de la nişte premise corecte, în acord cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în mod eronat însă, a stabilit valori arbitrare, în dezacord cu cerinţele impuse de textul de lege menţionat şi a reţinut, pe baza adresei nr. 15319 din 30 noiembrie 2010 emisă de Primăria Mogoşoaia, că nu au fost efectuate tranzacţii în acea perioada, întrucât s-a ţinut seama de un singur contract de vânzare-cumpărare (nr. 268/2009, în care preţul de tranzacţionare a fost de 37,44 eu.ro/mp ). Curtea a reţinut că, doar printr-un singur contract de vânzare-cumpărare, nu se poate aprecia sintagma „preţul la care se vând în mod obişnuit imobilele” şi a luat în considerare media celor două valori indicate de către experţi, prin completările sale rapoartele de expertize efectuate în cauză, care este stabilită aritmetic la valoarea de 56,76 euro/mp. Valoarea pentru suprafaţa expropriată de 2210,01 mp a fost stabilită la suma totală de 125.351,76 euro, echivalentul în lei la data plăţii efective.
Instanţa de recurs a statuat ca, fundamentându-şi decizia pe concluziile unui raport de expertiză care a avut în vedere o singură tranzacţie imobiliară, curtea de apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care impun în mod expres obligaţia instanţei de a ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, şi a ales în mod greşit, a face media aritmetică conform completărilor ia expertiză, stabilind în mod eronat valoarea despăgubirilor.
Indicaţiile deciziei de casare au fost de a se reface expertiza, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi de a se administra dovezile necesare pentru respectarea aceloraşi prevederi legale, prin care să poată fi determinat preţui cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenul în litigiu.
În rejudecare apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 41471/3/2007*, instanţa de rejudecare dispunând suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse contracte de vânzare-cumpărare şi cu expertiză tehnică de evaluare, conform deciziei de casare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 152 din 17 martie 2015, a admis apelul formulat de pârâtul S.R. prin C. N.A.D.N.R. SA – D. R.D.P. împotriva sentinţei civile nr. 1874 din 16 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului la suma 220.841 euro, în echivalent în iei la data plăţii şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei .
În rejudecare, instanţa de apel a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare - cumpărare cu privire la terenuri similare celui expropriat, încheiate în septembrie 2011, iulie 2011, mai 2011, noiembrie 2010, octombrie 2007, mai 2006, aprilie 2011, februarie 2008, decembrie 2007, iulie 2010. Curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de evaluare a terenului expropriat, care să calculeze valoarea despăgubirilor Ia data raportului de expertiză, pe baza preţurilor consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar,
Ulterior încuviinţării probei şi stabilirii obiectivelor raportului de expertiză, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 12/2015 a fost declarată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, raportat la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză”, instanţa de contencios constituţional apreciind că aceste dispoziţii „aduc atingere exigenţelor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală. Despăgubirea stabilită prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în cursul procesului, nu este „dreaptă” (nu are un caracter just) deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului, transferului dreptului de proprietate, soluţie de principiu cu valoare constituţională, reţinută de Curte prin deciziile nr. 9S4 din 22 noiembrie 2012 şi nr. 395 din 1 octombrie 2013”.
În raport de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României, potrivit cărora de la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, instanţa de apei a dispus suplimentarea obiectivelor raportului de expertiză judiciară de evaluare a terenului expropriat cu un obiectiv suplimentar, acela de a stabili valoarea despăgubirilor Ia data exproprierii, pe baza preţurilor consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
Prin raportul de expertiză întocmii în această fază procesuală, comisia de experţi a stabilit valoarea imobilului expropriat la suma de 229,841 euro.
Curtea a avut în vedere şi dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, „primind, rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat”.
Astfel, a constatat că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 53 din 29 octombrie 2007, Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, dispunând exproprierea imobilului expropriat, a stabilit despăgubiri în cuantum de 207.348,44 lei, echivalentul a 61.880,28 euro, mai mic decât cel calculat prin raportul de expertiză întocmit în prezenta fază procesuală. Totodată, valoarea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală este mai mare decât cea reţinută de instanţa de fond (464.000 euro), astfel încât, Curtea a admis apelul formulat de pârâtul S.R. prin C.N.A. D.N.R. SA – D.R.D.P., a schimbat în parte sentinţa şi a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului la suma 220.841 euro, în echivalent în lei la data plăţii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a formulat recurs pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N. R.
În motivare, a criticat decizia atacată, arătând că instanţa a acordat suma de 220.841 euro, deşi prin expertiză s-a stabilit suma de 229.841 euro. A susţinut că în mod nelegal instanţa a dispus acordarea despăgubirii în cuantum de 220.841 euro, aferentă exproprierii suprafeţei de 2.210,01 mp, ca fiind valoarea reală de circulaţie a imobilelor din aceeaşi categorie, aflate pe raza localităţii Mogoşoaia la momentul realizării exproprierii, având în vedere că la întocmirea raportului de expertiză comisia de experţi nu a avut in vedere comparabile din anul 2007, care să reflecte valoarea reală de tranzacţionare a imobilelor la data efectuării exproprierii. Preţul, rezultat astfel a fost supraevaluat, datorat în special faptului, ca au fost folosite contracte de vânzare - cumpărare încheiate în anul 2008, 2009, 2010 şi 2012 (conform anexei de la pag. 7 si 8 din raportul de expertiză).
A criticat şi faptul că instanţa de apel, în dispozitivul deciziei recurate a stabilit faptul că momentul la care se va raporta calculul despăgubirii pentru terenul expropriat, va fi cel ia care s-a efectuat transferul dreptului de proprietate (octombrie 2007) şi, cu toate acestea, a stabilit că suma de 220.841 euro este un preţ just care reflectă valoarea reală de tranzacţionare a imobilelor la data efectuării exproprierii, chiar dacă a fost calculat greşit prin folosirea unor contracte de vânzare - cumpărare încheiate ulterior transferului de proprietate.
A solicitat admiterea recursului pentru motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile ari 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea deciziei civile nr. 152/ A din 17 martie 2015 si trimiterea cauzei în vederea rejudecării, la aceeaşi instanţa.
Înalta Curte va analiza criticile formulate prin memoriul de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât critica de nelegalitate vizează modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Stabilirea valorii de circulaţie a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste şi echitabile în accepţiunea legii generale în materie, dar şi a normelor constituţionale (art. 44 din Constituţie).
Reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere şi în scopul asigurării unei protecţii depline şi adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziţia menţionată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. I din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă, şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, contestarea cuantumului despăgubirii acordate pentru expropriere se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum, şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Prin decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea Constituţională (M. Of. nr. 152/03.03.2015), s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004, raportate la sintagma la data întocmirii raportului de expertiză, cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Se constată că din dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost interpretate prin decizia Curţii Constituţionale, rezultă cele două aspecte esenţiale ce interesează obiectivele la. care trebuie sa răspundă experţii desemnaţi de către instanţa de judecată, respectiv preţul de piaţă al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacţii încheiate în perioada relevantă şi momentul de referinţă al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al exproprierii.
Sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială” defineşte preţul de piaţă, anume preţul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate.
În speţă, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia Curţii Constituţionale, în ce priveşte momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, sens în care a valorificat raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală, în care s-a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului în raport de momentul exproprierii, 29 octombrie 2007.
Contrar susţinerilor recurentului, la stabilirea acestui cuantum al despăgubirii experţii nu au avut în vedere toate contractele de vânzare-cumpărare depuse de către părţi, conform Tabelului 1 , dosar instanţă de apel, ci au comparat (cu aplicarea corecţiilor de rigoare) valoarea proprietăţii expropriate în raport doar de tranzacţiile încheiate cel mai apropriat de momentul exproprierii, respectiv contractele încheiate în 17 ianuarie 2008, 4 martie 2008 şi 9 iulie 2008, aşa cum rezultă din descrierea conţinută în Tabelul 2 .
Astfel, instanţa de apel a reţinut că transferul dreptului de proprietate a avut loc în 29 octombrie 2007, dată care coincide cu momentul exproprierii, iar la calculul despăgubirii a avut în vedere valoarea stabilită prin raportul de expertiză, în raport de contracte de vânzare-cumpărare încheiate temporal apropriat acestui moment, respectiv în ianuarie, martie şi iulie 2008, sub acest aspect critica recurentului fiind nefondată.
Totodată, Curtea de Apel a solicitat reiaţii cu privire la preţul de tranzacţionare a terenurilor în zonă de ia instituţiile abilitate (O. C.P.I. Ilfov, P.C. Mogoşoaia), instituţii care nu au evidenţiat o altă situaţie a vânzărilor imobiliare. Pe de altă parte, potrivit regulii exprimate în adagiul „probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat”, recurentul-pârât avea sarcina de a proba ceea ce afirmă, respectiv existenţa unor alte tranzacţii efectuate spre finalul anului 2007, dovezi ce nu s-au produs.
Procesul civil, în general, este un proces al intereselor private şi, ca atare, revine în sarcina celui care face o afirmaţie să probeze pretenţiile sale, conform art. 1169 C. civ. 1865, instanţa neputând suplini acesta obligaţie în virtutea rolului său activ consacrat de dispoziţiile, art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Prin urmare, sarcina probei revine în aceeaşi măsură şi pârâtului, care are a dovedi că nu putea fi validat raportul de expertiză, întrucât experţii nu au ţinut cont de tranzacţiile încheiate în această perioadă, sens în care aveau interesul şi obligaţia potrivit art. l 169 C. civ. 1865 să depună astfel de acte juridice.
Prin urmare, în absenţa oricăror probe din care să rezulte că preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel este diferit decât cel stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză, susţinerile privind o evaluare greşită a despăgubirilor acordate sunt neîntemeiate.
Cum evaluarea tăcută prin expertiza însuşită de instanţă respectă criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, această critică formulată de pârât nu poate fi reţinută.
Pe cale de consecinţă, stabilind cuantumul despăgubirii în funcţie de preţul terenurilor, evidenţiat prin valorificarea tranzacţiilor imobiliare cele mai apropriate de momentul exproprierii,aşa cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre în acord cu dispoziţiile an. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care critica recurentului, sub acest aspect, nu este fondată.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, reţinând că nu sunt întrunite condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. împotriva deciziei nr. 152/ A din 17 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1816/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1845/2015. Civil → |
|---|
