ICCJ. Decizia nr. 1832/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1832/2015
Dosar nr. 1488/224/2014
Şedinţa din 24 septembrie 2015
Învestită cu soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul V.I., Judecătoria Dragomireşti prin încheierea de şedinţă din 21 ianuarie 2015 în temeiul dispoziţiilor art. 41 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor la termenul de judecată.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a formulat recurs, direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurentul V.I..
Recursul a fost înregistrat la data de 19 iunie 2015 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare CF4, care a fixat termen pentru discutarea competenţei materiale a Înaltei Curţi în soluţionarea căii de atac la data de 24 septembrie 2015. A fost comunicată intimatului o copie a recursului. Nu s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului întrucât se pune în discuţie o chestiune de ordine publică ce poate fi invocată de instanţă din oficiu - art. 489 alin. (3) C. proc. civ., procedura de filtrare prevăzută de art. 493 nefiind aplicabilă în speţă.
La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2015, a fost supusă dezbaterii excepţia necompetenţei teritoriale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului îndreptat împotriva unei încheierii pronunţate de judecătorie.
Prezent la dezbateri, recurentul V.I. a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea acestei chestiuni.
Examinând cererea de recurs în raport de excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cauzei, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 95 pct. 3 C. proc. civ. prevăd că tribunalele judecă, ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară.
În cauză, recurentul a atacat încheierea de suspendare pronunţată de Judecătoria Dragomireşti la data de 21 ianuarie 2015.
Prin urmare, în raport de textele legale anterior menţionate, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Maramureş, ca instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea recurată şi având în vedere caracterul imperativ al acestor norme de competenţă, de la care nu se poate deroga, urmează a se declina competenţa soluţionării cererii de recurs formulată de reclamantul V.I. în favoarea Tribunalului Maramureş, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină în favoarea Tribunalului Maramureş competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul V.I. împotriva încheierii de şedinţă din 21 ianuarie 2015 a Judecătoriei Dragomireşti, pronunţată în Dosarul nr. 1488/224/2014.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1830/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1833/2015. Civil → |
|---|
