ICCJ. Decizia nr. 765/2015. Civil. Partide politice. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞJ JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 765/2015
Dosar nr. 57903/3/2010
Şedinţa publică din 17 martie 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a dispus suspendarea soluţionării recursului declarat de revizuentul P.S.D. pentru şanse egale şi o societate mai bună împotriva Sentinţei civile nr. 34/ P din 20 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 57903/3/2010.
La data de 22 noiembrie 2012, recurentul-revizuent P.S.D. pentru şanse egale şi o societate mai bună a declarat recurs împotriva acestei încheieri, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ia data de 4 decembrie 2012.
La termenul din data de 13 mai 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât recurentul nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nici nu a solicitat judecarea în lipsă.
La termenul din data de 17 Iunie 2014, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, iar Ia termenul din data de 17 martie 2015, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei perimării cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin.(1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se afla, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenta a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, recurentui-revizuent, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă la termenul din data de 13 mai 2013, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nu s-a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care recurentul nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de revizuentul P.S.D. pentru şanse egale şi o societate mai bună împotriva încheierii de şedinţă din data de 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2015
| ← ICCJ. Decizia nr. 827/2015. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 766/2015. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
