ICCJ. Decizia nr. 1847/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1847/2015
Dosar nr. 44576/3/2012
Şedinţa publică din 24 septembrie 2015
Deliberând, asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 239/ A din 05 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General, împotriva Sentinţei civile nr. 1323 din 13 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că art. 35 din Legea nr. 33/1994 are în vedere două ipoteze în care se dispune restituirea imobilului expropriat către proprietarul expropriat, o primă ipoteză fiind aceea în care în termen de 1 an bunul imobil expropriat nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost preluat, iar a doua ipoteză este aceea în care în acelaşi termen lucrările nu au fost începute, în ambele cazuri dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
În cauză, demararea lucrărilor de expropriere a avut loc într-adevăr în anul 2010, înăuntrul termenului de 1 an de la data exproprierii imobilului reclamantului dispusă prin sentinţa civilă nr. 1195 din 02 noiembrie 2009, însă, aceste lucrări au fost sistate ulterior, datorită „constrângerilor financiare, precum şi necesităţii corelării cu proiectele ce compun viitoarea străpungere Buzeşti - Berzei - Uranus”, rămânând sistate până in prezent si pana la un moment nedeterminat, când vor fi surmontate aceste impedimente.
Chiar Primăria Municipiului Bucureşti arată în adresa depusă la fila 384 apel că, la acest moment, nu are certitudinea momentului demarării celei de a doua etape a proiectului şi că imobilul în discuţie în prezenta cauză nu a fost afectat de lucrările din prima etapă.
Iar prin expertiza efectuată în faţa tribunalului s-a constatat că nu există lucrări în desfăşurare, care să afecteze proprietatea de la adresa Calea Rahovei, Sector 5, expertiză efectuată la nivelul lunii aprilie 2014.
Apelantul nu contestă, ci, dimpotrivă, că proiectul în întregul lui a parcurs o primă etapă, că derularea proiectului a fost întreruptă și că urmează ca a doua etapă a proiectului să fie derulată cândva în viitor, fără să se cunoască exact acest moment viitor.
Oricum ar fi, este cert că de la data finalizării primei etape în 22 aprilie 2011, (data procesului verbal de recepție) și până la data prezentă, imobilul din Calea Rahovei nu a fost efectiv afectat de lucrările de investiție pentru care s-a dispus exproprierea.
Chiar si de la data declanșării prezentului litigiu si pana in prezent, pentru o durata mai mare de un an, daca se ia in calcul numai aceasta durata, nu s-a efectuat nicio lucrare asupra imobilului in discuţie.
Or, în această situație, este incidentă prima ipoteză din art. 35 din Legea nr. 33/1994, în sensul că în termen de 1 an imobilul expropriat nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost preluat de la expropriat, măsura de retrocedare dispusă de către tribunal fiind legală și temeinică.
Nu interesează că lucrările de ansamblu ale proiectului au fost începute în termen de 1 an, aceasta reprezentând a doua ipoteză a textului legal în discuție, or din redactarea textului art. 5 din Legea nr. 33/1994 rezultă că cele două ipoteze sunt reglementate alternativ, iar nu ca două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.
Este posibilă, așadar, restituirea și atunci când lucrările au început în termen de 1 an, dar acestea au fost sistate ulterior, cazul în speță, iar până la sistare imobilul concret în discuție nu a fost utilizat în scopul pentru care s-a dispus exproprierea.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:
Urmare a pronunţării Sentinţei civile nr. 1195/2009, prin care instanţa a dispus exproprierea imobilului în litigiu, recurenta a obţinut autorizația de construire nr. x/2010 în cuprinsul căreia au fost menţionate expres principalele lucrări ce urmau a fi efectuate.
În scopul efectuării lucrărilor, recurenta a dispus reluarea lor de către SC S.A.P. SA.
La data de 22 aprilie 2011 a fost încheiat procesul-verbal de recepţie, care se referă la primele etape ale proiectului de reabilitare. Acest proces-verbal nu marchează încetarea lucrărilor, ci constituie doar o etapă intermediară.
S-a făcut interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 pentru că proiectul care cuprinde imobilul expropriat a fost demarat în termen de un an de la data exproprierii.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dacă în termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau, după caz, lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. În acest scop, foştii proprietari vor fi notificaţi la adresa iniţială comunicată expropriatorului în vederea plăţii despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat.
Interpretarea primei teze a acestui text de lege este în sensul că retrocedarea imobilului expropriat poate fi dispusă şi pentru ipoteza în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea au început, dar în termen de un an imobilul nu au fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat de la expropriat.
Or, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că imobilul ce face obiectul prezentului litigiu nu este afectat de lucrări în desfăşurare, pentru realizarea obiectului în vederea căruia s-a dispus exproprierea. Mai mult, expertul a precizat că, în procesul-verbal de recepţie din 22 aprilie 2011, lucrarea s-a considerat terminată şi recepţionată fără a fi expropriată suprafaţa suplimentară de teren din proprietatea de la adresa Calea Rahovei. În plus, pe acest teren nu au fost identificate obiective de investiţii deja realizate.
Mai mult, recurenta însăşi a recunoscut, prin adresa din 20 aprilie 2015, că imobilul ce face obiectul litigiului nu a fost afectat de lucrările din prima etapă şi că nu există certitudinea momentului demarării lucrărilor, faţă de constrângerile financiare care au impus realizarea unei singure părţi din lucrare.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel făcând interpretarea corectă a prevederilor art. 35 teza I din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva Deciziei civile nr. 239/ A din 05 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1849/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1844/2015. Civil → |
|---|
