ICCJ. Decizia nr. 1837/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1837/2015
Dosar nr. 2577/206/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 septembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată din data de 7 octombrie 2014, în Dosarul nr. 2577/206/2014 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, reclamanta A.N.M. l-a chemat în judecată pe pârâtul A.O.S., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: desfacerea căsătoriei încheiate în data de 19 octombrie 2007 la Ambasada României din Madrid, din culpa exclusivă a pârâtului; stabilirea locuinţei minorei M.N. la domiciliul reclamantei; exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei să se realizeze în comun cu pârâtul; obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei şi revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv Huţuleac.
Prin Sentinţa civilă nr. 446 din 18 martie 2015, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 914 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, iar, ca situaţie de fapt, că ultimul domiciliu conjugal al părţilor a fost în satul Buru, comuna Iara, judeţul Cluj.
Prin cererea de chemare în judecată din data de 14.10.2014, în Dosarul nr. 5161/328/2014 al Judecătoriei Turda, reclamantul A.O.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.M. ca prin hotărâre judecătorească să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei; autoritatea părintească asupra minorei M.N., născută în data de 27 decembrie 2012, să fie exercitată exclusiv de reclamant; să se stabilească locuinţa minorei la reclamant; să fie obligată pârâta la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei; să se dispună revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv Huţuleac.
Judecătoria Turda, prin încheierea din şedinţa publică din data de 8 mai 2015 pronunţată în Dosarul nr. 5161/328/2014 a admis excepţia de litispendenţă şi a dispus conexarea cauzei, având ca obiect acţiunea civilă formulată de soţul A.O.S., la Dosarul civil nr. 2577/206/2014 al Judecătoriei Turda, având ca obiect acţiunea civilă formulată de soţia A.N.M.
Învestit cu soluţionarea cererilor de divorţ formulate de soţii A.O.S. şi A.N.M., precum şi cu cele accesorii şi incidentale acestora, Judecătoria Turda, prin Sentinţa civilă nr. 1234 din 19 mai 2015 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate, că în înţelesul dispoziţiilor art. 914 alin. (1) C. proc. civ. ultima locuinţă comună a părţilor a fost comuna Frumosu, sat Dragoşa, judeţul Suceava, acolo unde cei doi soţi au achiziţionat un imobil şi unde au locuit împreună după ce s-au întors din Spania.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 914 alin. (1) C. proc. civ., devenit art. 915 alin. (1) după reactualizarea şi republicarea în Monitorul Oficial nr. 247 din 10 aprilie 2015, cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei din circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor.
În Dosarul nr. 2577/205/2014 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, la care a fost ataşat Dosarul nr. 5161/328/2014 al Judecătoriei Turda, urmare a admiterii excepţiei de litispendenţă prin încheierea de şedinţă din 8 mai 2015 a Judecătoriei Turda pronunţată în Dosarul nr. 5161/328/2014, au fost administrate probe pe excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, invocată de către pârât, din care a rezultat că după ce s-au întors din Spania, părţile şi-au achiziţionat o gospodărie în satul Dragoşa, comuna Frumosu, judeţul Suceava şi au locuit acolo până în cursul lunii mai 2014, când pârâtul a plecat de la domiciliul conjugal şi s-a mutat în satul său natal, localitatea Buru, comuna Iara, judeţul Cluj. Martorii audiaţi au arătat că cei doi soţi mergeau doar ocazional la locuinţa părinţilor pârâtului, în satul Buru, după care reveneau la locuinţa lor comună în satul Dragoşa. De asemenea, prin adresa nr. 1009 din 11 februarie 2015, Primăria comunei Frumosu, judeţul Suceava a adus la cunoştinţa instanţei faptul că familia A.O.S. şi A.N.M. erau înscrişi în evidenţele autorităţii teritoriale locale ca având domiciliul în comuna Frumosu, sat Dragoşa, judeţul Suceava în anul 2014 şi până la data emiterii adresei - 11 februarie 2015.
Fiind vorba despre o chestiune de fapt, dovada domiciliului se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă, iar cum din actele Dosarului nr. 2577/206/2014 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc rezultă că ultimul domiciliu comun al celor doi soţi a fost în satul Dragoşa, comuna Frumosu, judeţul Suceava, Înalta Curte, faţă de regula înscrisă în art. 915 alin. (1) C. proc. civ., anterior menţionat, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1844/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1838/2015. Civil → |
|---|
