ICCJ. Decizia nr. 1875/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1875/2015
Dosar nr. 6624/94/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 24 septembrie 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timişoara, reclamantele B.S. şi H.M. au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1/91, emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Judeţul Timiş la data de 11 martie 2004, pentru suprafaţa de 4 hectare şi 4000 mp teren arabil situat în Comuna Lovrin, judeţul Timiş; dezbaterea succesorală de pe urma autorilor C.I. decedat la data de 23 iunie 1982 şi C.T. decedată la data de 02 aprilie 1976; stabilirea calităţii de moştenitori ai reclamanţilor, stabilirea masei succesorale existente de pe urma defuncţilor C.I. şi C.T., stabilirea cotelor pe care reclamanţii le au în calitate de moştenitori legali, ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile ce formează masa succesorală, formarea loturilor şi atribuirea bunurilor ce se cuvin moştenitorilor legali.
Prin Sentinţa civilă nr. 17636 din 09 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8086/325/2014, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare, reţinând că terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr. 1/91 se află în comuna Lovrin ce se află în circumscripţia Judecătoriei Sânnicolau Mare, aceasta fiind competentă potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
În motivare, instanţa a reţinut că obiectul cauzei îl constituie anularea Titlului de Proprietate nr. 1/91, emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Judeţul Timiş la data de 11 martie 2004, pentru suprafaţa de 4 hectare şi 4000 mp teren arabil situat în Comuna Lovrin, jud. Timiş, tarla 492/4/26.
Faţă de obiectul cauzei, a reţinut a fi incidente prevederile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, care prevăd că împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare, şi cele ale art. 64 alin. (1) stabilesc că, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeţeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul, precum şi cele ale art. 117 C. proc. civ., care prevede că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. Instanţa a reţinut că imobilul ce face obiectul acţiunii este situat în comuna Lovrin, judeţul Timiş, localitatea ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sânnicolau Mare, judeţul Timiş, rezultă că, raportat la prevederile legale anterior enunţate, Judecătoria Sânnicolau Mare, judeţul Timiş este competentă să soluţioneze prezenta cauză.
Învestită prin declinare, prin Sentinţa civilă nr. 536 din 24 martie 2015, Judecătoria Sânnicolau Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Buftea, reţinând că cererea privind anularea titlului de proprietate este un capăt accesoriu capătului de cerere privind dezbaterea succesiunii şi că ultimul domiciliu al defuncţilor a fost în comuna Găneasa, judeţul Ilfov.
În motivare, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată se solicită şi dezbaterea succesiunii defunctului C.I. și a defunctei C.E., stabilirea calității de moștenitor a reclamanților după aceștia, defuncți care au avut ultimul domiciliu in comuna Găneasa, jud. Ilfov, care se află în raza de competență a Judecătoria Buftea.
Instanța a apreciat că, deși acțiunea are ca obiect și anularea titlului de proprietate, aceasta nu schimbă competența instanței, rămânând competentă Judecătoria Buftea. Aceasta deoarece este incident art. 123 C. proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii, adiționale și incidentale rămân de competența instanței investite cu capătul de cerere principal.
Instanţa a reţinut că dezbaterea succesorală este capătul de cerere principal, deoarece anularea titlului de proprietate și partajul terenului depinde, ca soluție juridică, de soluția dată capătului de cerere având ca obiect stabilirea calității de moștenitor a reclamanților după proprietarii pretins deposedați abuziv.
Învestită, la rândul ei prin declinare, Judecătoria Buftea a pronunţat încheierea din data de 26 iunie 2015, prin care a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea titlului de proprietate şi formarea unui nou dosar ce avea ca obiect partaj succesoral, cu nr. 4010/94/2015, a cărui judecată a suspendat-o în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin Sentinţa nr. 4433 din 26 iunie 2015 Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, pe cererea privind anularea Titlului de Proprietate nr. 1/91, emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Judeţul Timiș, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivare, a apreciat că atât capătul de cerere privind anularea Titlului de proprietate nr. 1/91 cât şi capătul de cerere privind dezbaterea succesiunii sunt capete principale, care trebuie să fie soluţionate de instanţe competente potrivit legii, în acest sens fiind dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că: „Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa”.
Anularea actului emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, respectiv a Titlului de proprietate este de competenţa soluţionare a judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenurile, potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991. În speţă, terenul ce face obiectul Titlului de proprietate se află în comuna Lovrin, judeţul Timiş, ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sânnicolau Mare.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are mai multe capete, solicitându-se instanţei, pe de o parte, anularea titlului de proprietate nr. 1/91 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Judeţul Timiş, iar pe de altă parte, dezbaterea succesorală de pe urma autorilor C.I. şi C.T.
Potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. civ. „Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte.
Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa”
Din analiza cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că ambele capete de cerere sunt principale, care trebuie să fie soluţionate de instanţe competente potrivit textului de lege mai sus indicat.
Obiectul prezentului dosar, în urma disjungerii capătului de cerere privind partajul succesoral, este anularea actului emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, respectiv a Titlului de proprietate nr. 1/91, iar competenţa de soluţionare revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenurile, potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, precum şi împrejurarea că terenul ce face obiectul Titlului de proprietate nr. 1/91 se află în comuna Lovrin, judeţul Timiş, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Sânnicolau Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1874/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1869/2015. Civil → |
|---|
