ICCJ. Decizia nr. 188/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 188/2015
Dosar nr. 1609/108/2010**
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 11 martie 2010 sub nr. 1609/108/2010, reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Arad şi Primarul municipiului Arad a solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor rezultate din lipsa de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 15.300 mp pentru perioada 18 iunie 2003-26 februarie 2010 şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 388 din 18 iunie 2003 definitivă şi irevocabilă investită cu formulă executorie, instanţa a obligat Primăria Arad la restituirea terenului care a aparţinut autorilor săi, iar în măsura în care nu poate fi restituit în natură, la plata contravalorii acestuia. Prin sentinţa civilă nr. 989/2008 a Judecătoriei Arad devenită irevocabilă, s-a constatat posibilitatea executării parţiale în natură a terenului în suprafaţă de 15.300 mp, la data de 26 februarie 2010 reclamantul a fost pus în posesie.
Prin sentinţa civilă nr. 3451/PI din 19 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, în Dosarul nr. 1609/108/2010 s-a admis acţiunea civilă formulată şi precizată ulterior de către reclamantul L.I. dispunându-se obligarea pârâţilor Primăria municipiului Arad şi municipiul Arad, prin Primar să plătească reclamantului suma de 683,346 euro, cu titlu de despăgubiri şi 2.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
Prin sentinţa civilă nr. 746 din 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar civil nr. 1609/108/2010, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile menţionate, formulată de pârâtul Municipiul Arad şi s-a stabilit că pârâţii vor plăti reclamantului suma de 683,35 euro în loc de 683,346 euro, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În considerentele sentinţei civile nr. 3451 din 19 decembrie 2012, prima instanţă a reţinut că, într-adevăr, calitatea procesuală a Primăriei a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 5233/2007 a Judecătoriei Arad, irevocabilă şi fiind chemat în judecată şi Municipiul Arad prin Primar s-a apreciat că este evident că se discută despre entitatea deţinătoarei imobilului.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 167/1985 fiind vorba despre o acţiune care vizează dreptul de proprietate.
Pe fondul cauzei, văzându-se întregirea cererii de chemare în judecată, împrejurarea că reclamantul a achiesat la suma stabilită prin expertiză, pe care pârâţii nu au contestat-o, că starea de fapt prezentată de reclamant este reală fiind susţinută de probatoriul administrat, prima instanţă, în raport de dispoziţiile art. 1429 C. civ. a admis acţiunea, obligând pârâţii la despăgubiri, precum şi la cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii Primăria municipiului Arad şi Primarul municipiului Arad au declarat recurs, acesta fiind recalificat în condiţiile art. 282 C. proc. civi., ca şi apel, prin raportare la valoarea obiectului pricinii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 107/A din 19 septembrie 2013 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii Primăria municipiului Arad, prin Primar şi Primarul municipiului Arad în reprezentarea Municipiului Arad, reţinând că excepţiile reiterate de pârâţi privind lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Arad şi a Primarului municipiului Arad sunt neîntemeiate, întrucât în întregul proces de redobândire efectivă în proprietate a terenului revendicat, aceste entităţi au fost implicate, aspect reţinut de altfel şi prin hotărârile irevocabile depuse la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că, susţinerile pârâţilor privind neîndeplinirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale sunt nefondate întrucât, din ansamblul înscrisurilor depuse la dosar, rezultă fără dubiu demersurile reclamantului L.I. pentru redobândirea terenului revendicat în condiţiile legilor speciale şi care, i-a fost restituit în temeiul sentinţei civile nr. 388 din 18 iunie 2003, definitivă şi irevocabilă.
A mai reţinut instanţa de apel că, prin sentinţa civilă nr. 989 din 18 februarie 2008 s-a constatat posibilitatea executării în natură, parţiale, a titlului executor, respectiv a sentinţei civile nr. 388 din 18 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Arad, adică posibilitatea restituirii în natură a terenului, începând cu data de 18 iunie 2003 şi cu toate acestea, punerea efectivă în posesie a reclamantului s-a făcut abia la data de 26 februarie 2010, fiind dovedită lipsa de folosinţă cuantificată ca şi prejudiciu la nivelul sumei de 683,35 euro.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâţii Primarul municipiului Arad şi Primăria municipiului Arad, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, în principal casarea deciziei atacate desfiinţarea sentinţei civile cu nr. 3451 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului Arad în Dosarul civil nr. 1609/108/2010 şi trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, în primă instanţă, la Tribunalul Arad. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi modificarea în tot a sentinţei, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate şi precizate de reclamantul L.I.
Criticile aduse deciziei se referă la faptul că hotărârea pronunţată este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale, fără o cercetare a fondului cauzei, nefiind avute în vedere motivele de apel şi nici apărările formulate.
Din această perspectivă, recurenţii susţin că, instanţa de apel nu a analizat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune sens în care se reiterează criticile referitoare la soluţionarea de către prima instanţa a acestei excepţii prin care s-a arătat faptul că soluţia instanţei de fond conturează încălcarea prevederilor art. 1, art. 3 şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958, atâta timp cât cererea reclamantului are un fundament delictual, temeiul juridic al cererii fiind art. 998-art. 999 C. civ. şi, astfel, fiind o acţiune personală, aceasta este supusă termenului general de prescripţie.
Recurenţii susţin că, în privinţa criticilor aduse de pârâţi cu privire la modul în care prima instanţă a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Arad şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului Arad, Curtea de Apel Timişoara, în mod nelegal şi cu aplicarea greşită a legii a arătat că acestea sunt neîntemeiate, astfel că, prin soluţia adoptată s-au încălcat prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2003, precum şi dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, recurenţii susţin că, în soluţionarea apelului Curtea de Apel Timişoara a reţinut în considerente că în raport de obiectul cauzei, temeiul de drept invocat şi actele depuse, apelul pârâţilor este nefondat, deşi instanţa de apel nu a analizat şi nu a arătat argumentele pentru care a înlăturat criticile expuse de apelanţi în cadrul apelului, aspect ce conturează lipsa de motivare în formarea soluţiei.
Tot în acelaşi context, recurenţii susţin că, instanţa de apel cât şi prima instanţă nu au analizat cauza prin prisma prevederilor Legii nr. 10/2001, care impune o procedură specială în două faze administrative, cu obligaţii bine determinate în sarcina entităţilor investite cu soluţionarea notificărilor, lege specială în care legiuitorul prezintă modalitatea în care statul a înţeles să evalueze şi să repare prejudiciul rezultat din preluarea abuzivă a imobilelor de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi care, împiedică formularea unor pretenţii ulterioare, legate de contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilelor.
Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, urmând ca recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Arad şi Primăria municipiului Arad să fie admis, pentru următoarele considerente, cu precizarea că deşi sunt invocate şi dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor nu relevă incidenţa acestor dispoziţii legale.
În privinţa criticii întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se va reţine că aceste prevederi reglementează ca motiv de recurs situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia pronunţată.
Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu atrage incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi exercitarea controlului judiciar de către instanţele superioare.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenţii au susţinut că, instanţa de apel nu a analizat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte solicitarea reclamantul de a pretinde contravaloarea lipsei de folosinţă pentru perioada 18 iunie 2003-11 martie 2007, referitor la dreptul său de proprietate asupra terenului de 15.300 mp, stabilit prin sentinţa nr. 388 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Arad.
Această critică se constată că este fondată, având în vedere că în considerentele deciziei, instanţa de apel nu a analizat acest motiv de apel, deşi a reţinut că s-a invocat nelegalitatea sentinţei derivată din aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Cu privire la criticile aduse modului în care prima instanţă a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Arad şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului Arad, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât în întregul proces de redobândire efectivă în proprietate a terenului revendicat, aceste entităţi au fost implicate, aspect reţinut prin hotărârile irevocabile depuse la dosarul cauzei.
În acest sens, se constată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Arad şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului Arad au fost în mod greşit soluţionate, având în vedere că instanţa de apel a apreciat calitatea părţilor din prezenta cauză raportându-se la părţile din alte litigii, ale căror hotărâri au fost depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce priveşte soluţia de respingere a apelului formulat de pârâţi, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate, se constată că aceasta se restrânge doar la menţionarea de către instanţa de apel a faptului că prin sentinţa civilă nr. 989 din 18 februarie 2008 s-a constatat posibilitatea executării în natură-parţiale a titlului executoriu, respectiv a sentinţei civile nr. 388 din 18 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Arad, adică posibilitatea restituirii în natură a terenului în cotă de 15.300/37.318 mp retroactiv începând cu data de 18 iunie 2003.
Or, această motivare nu reprezintă o argumentare a înlăturării motivelor de apel formulate de către pârâţii-apelanţi, iar cele reţinute de instanţă în susţinerea soluţiei adoptate reprezintă o necercetare a fondului cauzei în raport cu probele existente şi apărările depuse de pârâţi la dosarul cauzei.
Faţă de această situaţie, se reţine că, din cuprinsul considerentelor nu rezultă motivele de fapt şi de drept pentru care instanţa a înlăturat motivele de apel şi apărările pârâţilor formulate în cauză, sens în care se constată că, hotărârea atacată, pronunţată în apel, cale de atac devolutivă, cuprinde lapidar argumentele care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate, rezultând fără echivoc că, în speţă, situaţia de fapt dedusă judecăţii nu a fost pe deplin stabilită, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 295 C. proc. civ., care consacră chiar caracterul devolutiv al căii de atac.
Aşa fiind, se constată că, instanţa de apel nu a respectat caracterul devolutiv al căii de atac cu care a fost învestită cauza fiind soluţionată fără cercetarea efectivă a fondului, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.
În aceste condiţii, soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Fată de soluţia preconizată, analizarea criticilor de fond nu se mai impune însă în rejudecare după casare, instanţa de apel urmează a examina, în conformitate cu art. 315 alin. (3) C. proc. civ., toate criticile şi apărările formulate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Arad şi Primăria municipiului Arad împotriva deciziei civile nr. 107/A din 19 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 190/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 187/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
